Despre copii şi violenţă

Zilele trecute a fost ziua internaţională împotriva violenţei domestice. Recunosc că eu m-am gândit cel mai mult la copii şi la violenţa asupra lor aşa că am hotărât să scriu ceva pe tema asta până nu trece prea mult timp.
Înainte de a trece mai departe vă rog să citiţi pe blogul Ralucăi un articol tulburător. Selectez doar următorul fragment:

"Incetul cu incetul iesirile mele deveneau tot mai justificabile si tot mai accentuate. Ajunsesem sa cred ca orice neascultare imi dadea dreptul sa ma port asa. Ca doar eu sunt parintele si nu tolerez neascultarea, nu? Adevarul e ca nu imi pasa de ce nu ma asculta sau de ce are un anumit comportament ci imi pasa doar sa-mi exercit eu rolul de corector."

V-am recomandat să citiţi postarea Ralucăi înainte de a viziona filmuleţele pentru că scenele care urmează sunt mai dure decât povestea acelei mămici.
Filmuleţele sunt luate de pe salvaticopiii.ro organizaţie neguvernamentală unde în anul 1 de facultate am fost la practicî. Pe atunci nu eram atât de atentă la ce se întamplă în jurul meu, toată atenţia era acordată copilului meu ţi nevoilor lui. Citeam materialele celor de la asociaţie şi ascultam ce spuneau însă nu acordam prea mare interes acestui fenomen. Poate pentru că nu era aşa mediatizat. sau pentru că trăiam eu prea în lumea mea. Între timp părerea mea asupra acestui lucru s-a schimbat. Mi-am dat seama că importanţa creşterii şi educaţiei pozitive a copilului este esenţiala şi nu este îndeajuns mediatizată. nici însuşită.

Statisticile deşi nu reprezintă exact cifra reală (ea este mult mai mare) arată aşa
~86% dintre copiii cu vârste cuprinse între 2-14 ani sunt dispiciplinaţi prin utilizarea de tehnici violente (pedeapsă corporală, abuz psihologic) de către parinţi sau alţi aparţinători. 2 din 3 copii sunt bătuţi acasă.
~17% dintre copii sunt victimele măsurilor severe de disciplinare corporală (bătăi repetate, lovire peste cap, urechi şi faţă în mod repetat, lovire cu obiecte).
Poate unii dintre voi nu cred asta dar de-abia când intri în contact cu acest fenomen ajungi să cunoşti amploarea lui.

Unii părinţi se plâng de oboseală, stres, sărăcie, lipsă de timp, probleme de sănătate, etc, şi folosesc asta drept scuză pentru a se purta violent faţă de proprii copii. sau faţă de ai altora. Nu neg că acestea nu sunt motive reale care dau bătaie de cap parinţilor, însă bătaia nu este o soluţie pentru educarea şi disciplinarea copiilor. Zicem că iubim dar nu manifestăm dragostea faţă de cei care au nevoie mai mult. Adevarul este ca noi toţi avem nevoie de dragoste pentru a trăi frumos indiferent că suntem mari sau mici. Numai că noi, adulţi, pe măsură ce am crescut ne-am dezvoltat un sistem propriu de ignorare a acestei nevoi. am îngropat-o undeva sub celelalte griji, motivaţii, valori, sau am găsit tot felul de substitute ptr această dragoste. Dar nu e totul pierdut. Mai există oameni care sunt dedicaţi recuperării celor ce suferă. Există programe de consiliere a părinţilor, servicii de parenting, si pe site-ul lor puteti citi mai multe despre educatia pozitiva a parintilor, copiilor, invatatorilor.
Salvati copiii au initiat si un manifest din care o sa copiez aici principiile de baza

* Copiii sunt buni - eventuale comportamente nepotrivite sunt de fapt expresia unor nevoi, frustrări, stări pe care altfel el nu ştie să le exprime.
* A creşte un copil înseamnă a construi un destin şi a forma un adult - aşadar metodele violente şi agresive de creştere a copiilor le afectează evoluţia şi comportamentul lor ca viitori oameni maturi.
* A creşte un copil este o Responsabilitate – iar aceasta revine tuturor adulţilor şi membrilor societăţii.
* A educa un copil înseamnă a-l învăţa cum să trăiască printre oameni, astfel încât să fie în pace cu sine însuşi şi să-şi găsească locul care i se potriveşte în societate: Bătaia, umilirea, agresivitatea verbală şi emoţională, lipsa respectului nu educă un copil. Doar îi distrug sufletul. Violenţa nu corectează niciodată un comportament negativ, ci inhibă reacţiile fireşti. Copilul ajunge să experimenteze dezechilibre în relaţia cu sine şi cu ceilalţi.
* Un copil porneşte în viaţă fără un bagaj de cunoştinţe, el urmând să înveţe pas cu pas de la adulţi cum să se comporte. >>>






O să continui cu alte forme de violenţă: violenţa psihologică, verbală, emoţională. Care unii parinţi o consideră acceptabilă: insultele, ţipetele, ameninţările, critica neconstructivă, umilirea, învinuiri şi reproşuri repetate, manipulare emoţională, discreditarea. Toate acestia îşi pun amprenta în formarea copilului, în stima lui de sine, în relaţiile lui.

Imaginile mi-au sfâşiat inima. E necesar aşa ceva? Vă spun că nu. Dragostea e ingredientul absolut necesar în creşterea copiilor noştri.

Noi adulţii nu suportăm ca cineva să se poarte aşa cu noi. Copiii de ce ar suporta?

Copiii care trec prin asemenea experienţe ajung la rândul lor să se comporte la fel ca adulţi. Uneori nici nu e nevoie să ajungă adulţi ci umările se văd încă din şcoală: comportament agresiv, abandon şcolar, delicvenţă, sau depresie, anxietate, comportamente auto-distructive, tulburări de alimentaţie, de relationare, psihice ...
Despre forma de violenţă numită neglijare o să vorbesc altă dată deoarece pentru astăzi mi-a fost de-ajuns.

Giveaway natural soap by Amitha

Dragii mei azi dau startul unui nou giveaway care sigur o să vă placă.
Pe sponsorul concursului de astăzi l-am descoperit cu ceva timp în urmă şi de când am intrat pe blogul Amitha apiterapie prin cosmetică cu greu am mai putut ieşi de acolo :)
Sabina pe numele ei cel frumos este un multitalent pe care mă bucur ca l-am descoperit, mă bucur că beneficiez de produsele ieşite din mâinile ei, şi că împreună colaborăm pentru acest giveaway.

Vroiam să vă spun câteva lucruri despre ea însă mi-a fost greu să selectez doar un fragment din interviului ei care m-a încântat nespus, aşa că vă las să îl citiţi personal.
Vă mai spun doar că Sabina foloseşte pentru realizarea cosmeticelor ei doar ingrediente naturale, plante, uleiuri în combinaţie cu produse apicole din producţia stupilor proprii.
Premiul oferit este un săpun natural Infuzie Orientală eu l-as numi săpun 2in1, excelent pentru păr şi corp.

Acest giveaway este pentru toată lumea; veţi observa asta din reguli:
1.
~Cei cu blog: urmărire prin GFC a blogului Amitha, postare pe blogul personal, separată, despre giveaway
~Cei cu facebook: like paginii facebook, share pe facebook despre giveaway
Deci: daca aveti doar una din acestea doua puteti participa; e de-ajuns sa postati pe una dintre ele

2.
Spuneţi ce reteta/sfat cosmetic de pe blogul Sabinei vă este de folos, sau ce produs din magazinul ei vă place. Specificaţi asta în postarea de pe blogul personal sau facebook şi puneţi link activ către ce aţi ales.
3. Urmărirea prin GFC a blogului meu.
4 Lăsaţi aici un comentariu cu următoarele date
numele GFC,
link postare blog
numele facebook
link postare facebook

Giveawayul e valabil doar pe teritoriul României şi e deschis până în 16 decembrie ora 23:59
Câştigătorul va fi anunţat pe 17 decembrie şi va fi extras cu random.org
Vă îmbrăţişez şi vă aştept să vă înscrieţi în număr cât mai mare.

Nu uitaţi că mai am un giveaway care mai este valabil doar până în 30 noiembrie, adică până mâine

Giveaway de la Blueroses

De cand imi propusesem eu sa imi anunt participarea la giveawayul ei.. offoff
In sfarsit in seara asta tocmai cand mi s-a stricat prelungitorul si nu mai pot folosi calculatorul sunt nevoita sa vin prin vecini sa ma inscriu si eu la concursul ei :)
Asadar Blueroses ne ofera trei premii cu 3 carti, 3 filme si 1 ceas
Termanul limita este 30 noiembrie si va puteti inscrie aici

Poveste cu nuci de săpun

"A fost odată, nu chiar demult, cam anul trecut, o mămică grijulie care căuta informaţii despre detergenţi. buni si nu prea scumpi :) asa cum vrea toată lumea :)
Dar toate informaţiile sugerau că detergenrţii buni sunt scumpi iar cei nu prea scumpi nu sunt buni :(
Aşa că mămica cea grijulie era cam dezamagită în această privinţă. Într-o zi, sătulă de privit în ofertele marilor magazine a descoperit pe internet o alternativă ecologică la detergenţii din comerţ. Pentru prima dată afla despre nucile de săpun. Aşa că a început să testeze şi ea eficacitatea acestor nuci şi a fost foarte foarte mulţumită."

Aşa ar începe povestea spusă de mine celor care caută o alternativă economică, ecologică şi mai ales sănătoasă la ceea ce astăzi ni se prezintă ca cei mai buni detergenţi din comerţ. Nu dau nume că nu vreau să le fac reclamă.
Câţi dintre voi ştiu că majoritatea detergenţilor sunt de origine petrochimică? Sau că surfractanţii anionici, cei mai utilizaţi în detergenţi, nu sunt biodegradabili? Sau că fosfaţii dăunează grav sănătăţii oamenilor şi animalelor, solului, apelor? Desi UE a propus interzicerea utilizării fosfaţilor în compozitia detergenţilor, din noiembrie anul trecut, iniţiativa a rămas fără ecou.
Despre înălbitori optici (fluorescenţi) ştiaţi că nu albesc rufele? Ei doar creează impresia de albire şi strălucire, datorate convertirii razelor ultraviolete în lumină.

Daca aveţi impresia că la clătire toate astea pleacă aşa cum au venit eu vă spun (şi nu doar eu) că particulele de detergenţi nu sunt îndepărtate în totalitate în procesul de limpezire a maşinilor automate.

Şi ne mai mirăm de faptul că un copil din 5 suferă de diferite forme de astm, sau că 20% dintre copii suferă de dermatite sau alte afecţiuni ale pielii, iar creşterea bolilor alergenice din România şi de pe plan internaţional este în creştere?
Şi asta ptr că ne rezumăm doar la ieftin sau bun, şi nu luăm în calcul şi sănătos.

Pentru că v-am plimbat prin lumea poveştilor şi cea a chimiei acum vă aduc la realitatea prezentă. Toate aceste lucruri scrise mai sus, şi multe altele eu le-am aflat de-abia târziu, dupa ce copilul meu fusese diagnosticat cu astm, şi spitalul devenise o a 2a casă ptr noi.

Aşa că pentru mine experienţa nucilor de săpun a venit chiar la fix în căutarea mea de-a înlocui anumite produse alergene. şi datorită eficienţei acestora nu am mai renunţat la ele.
De mai mult de un an nu mai folosesc detergenţi din comert, n-am mai cumpărat nici balsam de rufe, nici clor.
Am ajuns să scriu acum despre ele deoarece am participat la o campanie de testare a nucilor de săpun la care am mai primit şi alte produse de care oricum eram curioasă şi care mi-au produs încântare şi ele. Deci să le iau pe fiecare în parte.

Nucile de săpun le-am folosit ca detergent de rufe, punând 8-10 bucăţi în săculeţul primit sau într-o şoseată de-a copiilor. Spăl cu ele la 40 de grade, spalare scurtă/lungă hainele copiilor, ale noastre, lenjerie, scutece; la 50 grade spălare scurtă, aceleaşi rufe, sau la 60 grade doar scutecele fetiţei şi atunci pun întotdeauna bicarbonat/inălbitorul ecologic în compartimentul de detergent sau le ţin înainte în lighean cu aceast înălbitor. Pentru rufele albe pun întotdeauna bicarbonat. Cu aceste nuci nu e nevoie de balsam de rufe. Ar fi şi culmea să stricam toată treaba asta naturală adăugând balsamul ptr mirosul lui special sau senzaţia de catifelare care poate fi obţinută la fel de bine însă mult mai ieftin şi mai sănătos cu o lingură de otet.

Folosesc acelaşi săculet cu nuci doar de două ori Pe urma scot nucile acestea folosite la două spălări şi le pun într-o cutiuţă. Acolo aşteaptă cuminţele să se mai adune şi alte nuci folosite tot de două ori ca să fie transformate într-o pastă abrazivă.
Nucile de sapun işi eliberează saponinele la peste 40 de grade însă sa nu vă aşteptaţi să facă multă spumă. Pentru cineva obişnuit cu consistenţa produselor din comerţ poate va fi aceasta un motiv de neplăcere dar ele spală foarte bine aşa, chiar daca noi am fost invăţaţi că doar dacă se face spumă multă înseamnă că se spală bine. cum le-am mai folosit:
-soluţie concentrată de nuci.
Pentru a spăla temperaturi mai joase e nevoie de această soluţie:
În jumătate de litru de apă se pot pune 6-7 bucăţi de nuci şi se pune la fiert. După ce s-a evaporat cam un sfert din lichid luaţi de pe foc şi lăsaţi la răcit apoi strecuraţi. Păstraţi în frigider şi folosiţi soluţia în următoarele zile deoarece nu rezistă prea mult.
-pasta de nuci. Din soluţia de mai sus nucile care rămân le-am blenduit împreună cu cojile rămase de la lămâie sau cu sare grunjoasă. mie mi-a ieţit o spumă abrazivă dacă pot spune aşa, cu care am curăţat ghiuveta, oalele, aragazul, măsuţa copilei, vana.
-şampon hhahha aici prima impresie a fost că mă spăl cu apă, nu era spumă simţeam că frec în gol, dar ulterior am amestecat soluţia din nuci cu glicerină şi infuzie de plante şi i-am spălat pe copii pe cap.
-soluţie de curatat universala am pus ăn apa din găleată o parte din soluţia concentrată şi câteva picături de ulei esenţial şi am spălat cu mopul gresia. nu necesită clătire.
Pe o lavetă de bucătărie e deajuns să pun lichid concentrat şi şterg cu ea mobila de bucătărie şi faianţa, robinete şi alte accesorii.
La spălatul geamurilor sau a covoarelor n-am folosit-o, în schimb a spălat bine oglinzile cu ea.

Detergent universal concentrat din nuci de săpun Citrus
este aplicarea mai uşoara a tuturor utilizărilor ce le-am scris mai sus.
Eu l-am folosit direct pe petele de mâncare, cu care copiii îmi împodobesc hainele zilnic, la spălatul pe jos, a bucătăriei, a băii, şi la spălatul cu mâna a scutecelor.

Detergent de rufe lichid din nuci de săpun.

Nu l-am folosit. M-am gândit să-l fac cadou unei mămici împreună cu câteva nuci de săpun ascunse într-o şoseată de-a lu' moşu' :)

Înălbitor ecologic de rufe
Ăsta da. De-abia am aşteptat să văd ce ştie să facă. Prima utilizare a fost în ligheanul cu scutece lăsat peste noapte. Am pus 2 linguri ca să fiu sigură :) şi dimineaţa am cercetat scutecele. Mi se păreau mie mai albe dar le-am bagat apoi şi în maşina de spălat împreună cu celelalte hăinuţe ale copiilor. Într-adevăr s-a văzut diferenţa dintre scutecele acestea lăsate la înmuiat şi cele care le-am pus direct în cuva maşinii. N-au reuşit să scoată chiar şi petele vechi însă ptr mine a fost foarte important. fapt pentru care am apelat la folosirea lui şi pentru anumite haine mai pretenţioase care după spusele unora doar cu vanish mai puteau fi curătate. Sunt încântată de acest produs şi spun la toată lumea. nu ştiu care e numele lui ca aş pune link şi către el.

Acestea sunt produsele care le folosesc în prezent la curaţenia acasei şi n-am de gând să ma mai întorc niciodată la detergenţii din comerţ. Am luat decizia asta împreună cu soţul meu acum mai bine de un an şi nu regretăm alegerea făcută. Pentru noi sănătatea copiilor, de fapt a tuturor, a fost un motiv în plus de cântărire mai amanunţită a tuturor opţiunilor.
Iar cine mă cunoaşte ştie că eu înainte eram obsedată nu de spălatul lucrurilor bine ci de clătirea lor. Când spălam vasele nu insistam cu spălatul cât insistam cu clătitul lor. Consumam multă apă pentru că nu eram convinsă că am îndepărtat orice urmă de detergent si copiii mei vor pune gura pe vase. la fel cu hainele. Puteţi să faceţi chiar voi o încercare. După ce scoateţi hainele din maşina, bagaţi una sau două în apă caldă curată şi purtaţi-vă cu ele ca şi cum le-aţi spăla. Aşa puteţi observa dacă mai au rămas urme de detergent sau nu.

În încheiere. mămica grijulie a descoperit secretul combinaţiei perfecte bun şi nu prea scump însă cel mai mare beneficiu este termenul de sănătos.
Şi cu un saculet de 1 kg de nuci, această mămică a spălat un an întreg.
Găndiţi-vă la asta atunci când urmăriţi reclamele extraordinare făcute de vedete anumitor detergenţi la televiziune.
Pentru mai multe informaţii despre aceste produse, sfaturi, promoţii, reduceri, vă invit să vizitaţi nucidesapun.ro căruia îi şi mulţumesc de această oportunitate.

În scrierea acestui articol m-am inspirat de aici în ce priveşte partea de compoziţie a detergenţilor.

Free Hugs for everyone

Ştiu că filmuleţul este cam vechi dar eu de fiecare dată când îl vizionez mă emoţionez şi îmi vine să îmbrâţişez pe toată lumea.

Aşa că, cine are nevoie de o îmbrâţişare să vină la mine :)



Şi nu uitaţi de giveawayul cu bijuterii.

Paine floarea soarelui - 3

Painea aceasta o declar cea mai cocheta paine pe care am facut-o eu pana acuma si este de fapt sora cea mare din familia painilor floarea soarelui deoarece pe ea am facut-o inaintea celorlalte. Am primit provocarea de a face aceasta paine de la o prietena care mi-a trimis poza pe email stiind cat imi place mie sa experimentez diferite chestii noi.

Mi-aduc aminte ca am ramas ca la surprize-surprize nevenindu-mi a crede ca doua maini de om pot face asa ceva. Insa va asigur ca se poate. N-am facut-o numai eu ci am dat provocarea mai departe la Ioana care si ea a reusit s-o faca si mi-a aratat si pozele. Reteta originala o gasiti pe blogul Laurei

Desi e un pic mai mult de munca la ea, mi-a fost tare draga aceasta paine si am facut-o la diverse ocazii care mai de care mai festiva, incantandu-i pe cei prezenti. si primind complimente de fiecare data.

Daaar... in urma cu 2 saptamani a fost ultima oara cand am mai facut-o deoarece am renuntat la folosirea drojdiei din comert si am inceput sa-mi fac maia. Asa ca de acum incolo painile mele, din ce in ce mai rare, vor fi simple, nemodelate deoarece aluatul cu maia are o consistenta diferita de celelalte aluaturi.
Ptr aceasta paine floarea soarelui am folosit:
pentru aluat

~500 gr faina integrala grau
~100 gr faina ovaz
~250 ml lapte
~1 ou
~5 linguri ulei
~1 lingura sare
~20 gr drojdie
~1 lingurita zahar
ptr finisat
~3 linguri lapte
~1 galbenus creud
~ seminte de susan, in
Am dizolvat drojdia in putin lapte caldut impreuna cu zaharul. Am facut o adancitura in mijlocul fainii si am pus acolo oul, laptele, uleiul, si drojdia umflata. Am framantat si l-am lasat la crescut cam 1 ora- mai mult sau mai putin depinde de cat m-am jucat intre timp cu copiii :) Baietelul meu in ultimul timp orice fac in bucatarie vrea si el sa faca, insa placerea lui cea mai mare e sa modeleze aluatul.
Dupa ce acrescut am rasturnat aluatul pe masa unsa cu ulei si l-am impartit in 2 parti egale.
Am luat prima parte si am facut din ea 5 mingiute egale. Am intins fiecare mingiuta pana a devenit o lipie :) pe care am uns-o cu ulei de masline/unt topit alte dati.

Le-am suprapus una peste alta presarand si susan intre ele,

Pe cea de deasupra facand-o mai mare astfel incat sa treaca peste marginile celorlalte si lasand-o neunsa.

Cu un cutit am facut 4 taieturi perpendiculare incepand cam de la 1 cm de margine, ca in poza de mai jos

Am trecut apoi la cea de-a 2a parte care am impartit-o in 6 mingiute. Una am pus-o deoparte sa creasca linistita,cu restul de 5 am facut exact ca la prima parte doar ca au iesit foile mai mici. taiem la fel cu cutitul

Acuma, cu mare atentie am asezat prima parte, (deci cea mare) peste partea a2a (cea mica) avand grija ca varful tringhiurilor partii celei mari sa fie pe laturile tringhiurilor bucatii mici. ca in imagine

Am rasfrans in exterior petalele formate incepand cu cele din partea cea mare. Apoi pe cele din partea mica, iar in mijloc am pus mingiuta care ramasese la crescut. La sfarsit aratand asa.

Cam dupa vreo jumate de ora de crescut singurica intr-un loc cald, am unso cu amestecul de lapte si galbenus, am presarat restul de seminte, si am bagat-o in cuptorul incins pentru inca o jumatate de ora.
Ia priviti-o ce frumoasa e desi cineva, nu spunem cine, i-a rupt cateva petale inainte de sedinta foto :))

Si prim-planul :)

Prima poza, cea din colt dateaza chiar din ziua cand am facut aceasta paine ptr prima oara. Exact cu un an in urma :)
Sunt sigura ca o sa va placa si voua de ea asa ca astept sa vad cine se mai incumata sa o faca.
Va doresc un weekend fain fain si va aduc aminte ca am un giveaway activ asa ca va astept sa va inscrieti

O dragoste totală

Precum v-aţi aşteptat uni dintre voi, nu vreu să las să treacă duminica aceasta fără să vă arăt ceva frumos.
 
                          

Astăzi am ales acest cântec care este unul din preferatele mele (cele multe), însă videoclipul este cel care îmi aduce aminte mereu că Tatăl meu mă poartă zi de zi în carul Său de biruinţă oricât de grea cred eu că este viaţa uneori, şi că fără El nu aş fi nimic. Nu am nimic care să nu-mi fi fost dat, tot ce am, am de la Dumnezeu şi dacă sunt aici în punctul ăsta din viața mea e pentru că El vrea să fiu aici şi îmi dă putere să fiu aici.
Mi-e greu să mă încred în El de multe ori, crezând că eu ştiu mai bine. dar abia atunci când mă abandonez cu totul în dragostea Lui o scot la capăt biruitoare.

În filmuleţul de mai sus este vorba despre un tată Dick Hoyt şi un fiul său Rick care concurează împreună în diferite competiţii de maraton, triatlon şi povestea lor chiar vă rog să o citiţi aici
Ei sunt o echipă, un exemplu de dragoste care multora le e greu să o înţeleagă. Şi eu de-abia după ce am devenit părinte am experimentat cu adevărat dragostea necondiţionată sau măcar o frântură din ea.

În momentul naşterii lui Rick s-a întâmplat ceva şi creierul său a fost privat de oxigen. Doctorii în urma diagnosticului de tetraplegie spastica i-au dat foarte puţine şanse lui Rick de a trăi o viaţă "normală". Însă părinţii lui au văzut dincolo de limitările fizice ale lui Rick şi la vârsta de 10 ani i-au făcut rost de un calculator interactiv. Rick a fost admis la vârsta de 13 ani în şcoală publică iar în 1993 a absolvit Universitatea din Boston cu o diplomă în educaţie specială.

La varsta de 15 ani Rick i-a spus tatălui său că vrea să participe la o cursa de 5 mile. Departe de a fi un alergător pe distanţe lungi, Dick fost de acord să-l împingă pe Rick în scaunul cu rotile şi au terminat in penultima pozitie. În acea noapte, Rick a spus tatălui său: "Dad, when I'm running, it feels like I'm not handicapped."
De atunci au participat împreună la peste 1000 de curse.

Ptr cine cunoaşte sau a urmărit vreodată competiţiile de triatlon, ştie că acestea sunt foarte grele. Acest tată a participat cu fiul său trăgându-l la probele de nataţie cu un cablu de bungee ataşat la vesta sa şi la partea din faţă a bărcii, la probele de ciclism pedalând la o bicicletă specială cu 2 locuri, şi la probele de alergare îl împinge pe Rick în scaunul său special cei 40 km la competiţiile de Ironman.

Ştiţi, de multe ori noi spunem că Dumnezeu ne iubeşte necondiţionat şi ne poartă de grijă indiferenr de situaţiile prin care trecem, dar adevărul e că noi nu înţelegem această dragoste decăt atunci cand o experimentăm, ne întâlnim cu această dragoste răscumparatoare la un moment dat din viaţa noastră sau o vedem manifestată la persoane reale care pot fi un exemplu pentru noi.
Respect şi admir acest tată, acest om dedicat care a înţeles cine este şi care este scopul vieţii lui care nu s-a lăsat învins de circumstanţe şi aşa cum arătam şi în videoclipul cu Nick, a învăţat să traiască viaţa din plin.

Închei acestă poveste de azi spunând că Rick a fost întrebat odată, dacă el ar putea da tatălui său un singur lucru, care ar fi acela? Rick a răspuns: "The thing I'd most like is for my dad to sit in the chair and I would push him for once."

Concediu medical ;)

Zilele astea m-am apucat de facut curatenie in calculator si printre altele m-am apucat de recitit emailurile mai vechi. Printre ele am gasit si acest text pe care citindu-l recunosc ca m-am amuzat teribil.
Eu de 2 ani sunt in concediu de crestere a copiilor asa ca fac haz de necaz.
In plus sunt si sanatoasa. si asa am de gand sa raman :)
Dar de la anu' va trebui sa lucrez si eu din nou -de preferat nu unde am lucrat inainte- si sper sa nu fie chiar asemenea reglementari :)
Va las sa va amuzati si voi.

-.-.-.
CONCEDIUL MEDICAL

Din acest moment nu mai acceptam concediu medical eliberat de doctor prin care se adevereste ca sunteti bolnav. Daca puteti merge la doctor, inseamna ca puteti veni si la serviciu.


OPERATIILE CHIRURGICALE sunt interzise . Atata vreme cat sunteti angajat la noi, veti avea nevoie de toate organele (chiar daca este criza, vanzarea organelor o interzicem). Nu veti elimina nimic. Noi v-am angajat intact. In cazul in care eliminati un organ, vom considera acest lucru indisciplina la locul de munca si ca atare o sa va sanctionam cu inca 25% din salariu (nu cunoastem exact durata sanctionarii, ramane sa stabilim in functie de ce va lipseste).

ZILE IN FOLOS PERSONAL se vor primi in mod egal, fiecare angajat va primi 104 zile personale pe an. Ele se numesc sambata si duminica. Daca se face socoteala ...ce mai ramne din an?

ZILE DE CONCEDIU - Toti angajatii vor primi concediul in aceeasi perioada a anului. Zilele de vacanta sunt dupa cum urmeaza: 1 ianuarie si 25 decembrie.


FOLOSIREA TOALETELOR
Mult prea mult timp se petrece la toaleta. In viitor se va merge la toaleta in ordine alfabetica. Spre exemplu angajatii al caror nume incepe cu "A" se vor duce de la 8:00 la 8:20, cei cu "B" de la 8:20 la 8:40, si asa mai departe.
Daca nu va puteti deplasa in timpul alocat, veti fi nevoiti sa asteptati pana a doua zi cand sunteti programati. In situatii de maxima urgenta, angajatii pot face schimb de locuri intre ei. Superviserii ambilor angajati implicati in schimb trebuie sa aprobe aceasta schimbare in scris.
In plus, acum exista o restrictie de 3 minute de stationare in toalete. Se foloseste hartia igienica masurandu-se cu rigla 15 cm, sapun pentru o clabuceala, uscat prin scuturarea mainilor sau stergerea pe haine.
La sfarsitul celor 3 minute se va declansa o alarma, hartia igienica se va retrage automat, usa de la toaleta se va deschide si contravenientul va fi fotografiat.
La a doua abatere, fotografia va fi publicata in ziarul intern al institutiei la rubrica "Acte de indisciplina".

PAUZA DE MASA
Persoanele slabe vor primi 10 de minute pauza de masa, deoarece trebuie sa manace mai mult (paine) pentru a arata sanatoase .
Persoanele cu greutate normala vor primi 5 minute pauza de masa, pentru a-si pastra silueta.
Persoanele supraponderale vor primi 1 minut pauza de masa deoarece este suficient pentru a lua o pastila de slabit.
Va multumim pentru loialitatea aratata fata de institutie.

Suntem aici pentru a asigura o experienta pozitiva angajatilor.
Orice intrebari, comentarii, nelamuriri, plangeri, reclamatii, frustrari, iritari, suparari, insinuari, acuzatii, vor fi adresate in alta parte (va priveste!).


CUM NE IMBRACAM
Este recomnadat sa veniti imbracati la serviciu conform salariului primit.
Daca purtati pantofi Prada de $350 sau o geanta Gucci de $600 vom presupune ca o duceti foarte bine din punct de vedere financiar, deci nu aveti nevoie de o marire de salariu, eventual mai aduceti ceva bani de acasa (pentru mici protocoale), ca prea va credeti la "parada modei".

Daca va imbracati potrivit, sunteti exact acolo unde trebuie si in consecinta nu aveti nevoie de o marire de salariu (va indicam pastrarea hainelor pe care le aveti cat mai mult posibil).
Daca va imbracati saracacios, va trebui sa invatati sa va administrati banii mai bine pentru a va cumpara haine mai frumoase (in tendinta este vintage), prin urmare nu aveti nevoie de o marire de salariu.


Va dorim sa traiti cum puteti si cat mai puteti si pe unde mai puteti!
Conducerea

Manduca New Style - My style ;)

A venit şi timpul acestei postări care tot a fost amânată şi plimbată prin calculatorul meu dintr-o parte într-alta, semn că trebuie să fac curăţenie şi ordine prin el. Azi am zis că nu mă mai ridic de la calculator până nu o public. Evident că m-am mai ridicat de câteva ori dar cum nu s-a terrminat încă ziua consider că mi-am îndeplinit sarcina :))

În urmă cu ceva timp am participat la o campanie de testare organizată de adelle.ro în care am beneficiat de o Manduca New Style, o protecţie all seasons şi un set de fumbees. Îmi place să patrticip la asemenea campanii de testare pentru că îmi place foarte mult să îmi port copiii iar Manduca a fost ptr mine o dorinţă mai veche; mai citisem despre ea pe alte siteuri şi vroiam să probez şi eu aşa ceva. Deşi se spune că atunci când ai aşteptări mari de la un lucru rişti să fi dezamăgit vreau să spun că nu m-a dezamăgit deloc.

Când am scos-o din cutie şi am vazut-o aşa mare (volum mai mare ca la Marsupi Plus), cu atâtea catarame mi-am zis de la început că o să-mi fie greu şi o s-o folosescă mai mult soţul meu. Dar, surpriză. n-a fost aşa.
Să începem cu cataramele ptr că cu ele mi-a trebuit ceva timp până să mă obişnuiesc. Şi o să vă spun şi dece. De multe ori în viaţă noi credem că ştim anumite lucruri din start şi n-avem noi nevoie de cercetare. astea se numesc prejudecăţi. deci e clar că aşa cum am plecat eu cu prejudecăţi n-aveam motivaţia corectă. După acea e vorba de punctul de vedere. O problemă se rezolvă diferit depine din ce poziţie o priveşti. Eu nu numai că aveam idei preconcepute despre catarame dar şi priveam Manduca din unghiul greşit. Adica eu am pus-o pe jos şi mă uitam la ea încecercând să-i asamblez cataramele. Stam în genunchi în faţa ei nedându-mi seama că pierd timp şi efort insistând să fac ceva ce n-avea cum să iasă bine din poziţia in care eram.

De-abia după un timp, mi-am adus aminte de filmuleţe. Şi, uitându-mă la ele am schimbat unghiul de studiu al problemei :) Odată pusă Manduca pe mine altfel am privit situaţia. Cele 3 catarame mi s-au părut uşor de ajustat, fără să mă chinui aşa cum prevedeam la început. Catarama din talie este foarte sigură, te anunţă că totul e bine atunci când face click :) şi se reglează din ambele părţi.
Cataramele bretelelor dispuse pe lateral sunt uşor ajustabile doar cu o mână, au un sistem foarte fain; aşa cum le pui acolo rămân ceea ce face treaba foarte uşoară şi sigură. Tot ce e reglabil se află la îndemână, nu atârnă nimic pe jos, nu este nimic de legat, de înnodat. Deci se poate monta/regla uşor fără ajutorul altcuiva.

Bretelele late si moi mai au un reglaj, mai sus, cam deasupra sânilor care m-a ajutat pe mine să aduc copila mai sus. La purtarea în faţă stil rucsac , adica cu bretelele pe fiecare umar n-am întâmpinat nici-o dificultate şi am observat că închizătoarea care uneşte bretelele la spate mi-e mai bine dacă e pusă mai jos; deci o închei cu mâinile pe dedesupt ca şi cum m-aş încheia la sutien, nu cu mâinile pe deasupra cum văd în filmuleţe.
La purtarea în faţă cu bretelele încrucişate (care am încercat-o abia a 2a sau a3a zi) mi-e mai bine când locul unde se încrucişează bretelele e mai jos, nu aşa sus către umăr.
La purtarea pe şold iarăşi mi-a placut, am şi alăptat-o din poziţia aceasta, foarte confortabil şi ptr mine şi ptr ea, dar doar în casă :)

Marea descoperire a mea la ManducaNewStyle a fost purtarea în spate. Daaa.
Eu aveam câteva încercări nereuşite cu wrapul şi alte câteva cu Marsupi Plus, şi deşi îmi doream tare mult să-mi car prinţesa în spate nu mai vroiam să insist deoarece după o încercare de-aia eu eram obosită iar ea nervoasă; şi de-abia acum cu Manduca am înţeles de ce. în întreg procesul acela de punere a copilului şi de fixarea portbebe-ului, era prea mult de muncă şi prea agitam copilul. Asta în ce mă priveşte pe mine, că am văzut la alte mămici că nu întâmpină nici o greutate. Eei dar acuma în sfârşit m-am bucurat şi eu de purtatul în spate. Şi asta deoarece Manduca e suficient de ţapănă, băţoasă,(nu găsesc cuvantul potrivit) pentru a face această operaţie foarte uţor. Fetiţa mea pentru prima dată a stat liniştită în spatele meu, şi a râs cu hohote pentru că îi plăcea. Imaginea ei bucurându-se acolo sus în spatele meu o am şi acum în mintea mea şi îmi doresc tare mult ca Manduca să se-ntoarcă la noi.

Nu numai că purtarea în spate a copilului îţi oferă confort, mobilitate şi oportunitatea de a face multe treburi care n-ar putea fi făcute cu copilul în faţă (sau cel puţin nu aşa de uşor) dar oferă copilului o altă perspectivă asupra mediului înconjurător. Eu de exemplu, chiar când să ies afară pe uşă cu zâna în spate mi-am dat seama că sunt în şlapi şi în pantaloni de pijama :)
Aşa că mi-am schimbat pantalonii şi m-am încălţat cu adidaşii fără să dau copila jos din spate. Tot timpul cât a stat acolo a fost veselă nu s-a agitat sau măcar să protesteze ca în alte dăţi. Am fost la gradiniţă dupa băiat şi pe drum am putut s-o văd cum stă acolo, în geamurile maşinilor parcate sau în vitrinele clădirilor, am comunicat cu ea şi am râs amândouă. Ce mi-a plăcut iar, a fost faptul că nu a trebuit să încrucişez nimic peste sâni ci doar să prind cureluşa acea mică care uneşte bretelele. Când ne-am întors de la grădiniţă n-a mai vrut în spate. Am pus-o în faţă şi i-am dat să sugă până a adormit. Da, aşa, mergând pe stradă eu având pe deasupra doar un cardigan am alăptat-o fără probleme şi neostentativ. Am lăsat-o mai în jos dând drumul la cataramele laterale şi i-am pus gluga care stătea ascunsă într-un buzunărel special.

Altă chestie care mi-a plăcut la Manduca New Style este extensia ptr spate sau "prelungitorul din fermoar" cum îi spuuneam eu.

Asta menţionez că mi-a fost de folos nu numai în purtarea fetiţei mele atunci când adormea sau o alăptam ci şi a băieţelului meu care are 3ani si jumătate căci a vrut şi el să fie purtat în Manduca.
Pe el l-am purtat doar în spate în Manduca extinsă :)
Toate acestea au fost pe placul meu însă cel mai şi cel mai mult îmi place la ea felul în care este făcută partea de jos. în poza asta se vede cel mai bine

Centura lată şi ţeapănă (iar nu găsesc cuvântul :) când îl găsesc, îl înlocuiesc), puntea lată până la spatele genunchilor fiicei mele şi locul unde se încheie bretelele -cumva deasupra picioruşelor flexate ale copilului- face ca poziţia copilului în carrier să fie una corectă, în M, şi greutatea acestuia să fie distribuită bine pe purtător.

Cu ce m-am descurcat eu mai greu a fost la datu jos a Manducăi. Închizătoarea din talie cu adevărat e sigură. Ceea ce pentru mine a însemnat un pic mai mult efort primele dăţi când a trebuit să o desfac. Dar soţul meu, care se pricepe la toate explicaţiile, şi care e consilierul meu tehnologic n-a întâmpinat absolut nici o dificultate în privinţa ei şi m-a antrenat şi pe mine :) Trebuie folosite ambele măini, nu trebuie să tragi şi să te grăbeşti, aşa cum fac eu cu majoritatea lucrurilor, deci cel mai bine operaţia asta se face în faţă.

Protecţia de 4 sezoane este iar un accesoriu foarte util pentru această perioadă a anului. şi pentru cea care va veni.

N-am apucat să o folosesc decât de 2 ori, când bătea un vânt numai bun ptr testarea coverului. Dar e exact ceea ce âmi lipsea mie. Bretelele le-am pus în cruciş pe spate şi după aia le-am băgat prin găicile laterale, înnodându-le la spate. Se poate lega şi după gât, ai impresia că e mai rapid, dar aşa nu-i văd rostul deoarece oricum trebuie trecute prin găici că dacă nu, protecţia nu stă lipită de purtător aşa cum ar trebui şi aşa permite frigului să treacă pe acolo. Mi-a plăcut faptul că are buzunar unde să poţi băga măinile. se strânge pe sub picioarele copilului cu un elastic de care tragi într-o parte. Îmi place materialul. polar- moale şi călduros.
Căciuliţa care am primit-o o dată cu protecţia n-am folosit-o şi după aia mi-a părut tare rău. Simt eu că ne-am fi înţeles tare bine cu ea.
Protecţiile ptr bretele nu le-am folosit, le-am lasat pe altii sa le guste :)

Ce nu mi-a placut chiar deloc, a fost faptul că a trebuit să o dau mai departe. Când m-am întâlnit cu mămica următoare ca să-i dau cutia, îmi doream să aud că nu mai e curioasă de testat şi să mai rămână la mine Manduca încă 2 săptămâni.
Dar după ce i-am dat-o, am discutat cu ea spunându-i părerea mea şi cât de încântată sunt eu de acest carrier, şi că evident îmi pare rău să mă despart de el, mi-am dat seama că n-aş fi avut nici un efect în a o convinge să se răzgândească şi că aceleaşi sentimente le încearcă pe toate mămicile care participă la această campanie, şi nu pot decât să sper că Manduca New Style se va întoarce la noi. Cu tot cu cover.

De ce? Pentru că Manduca New Style it's my style :)
Şi pentru toate motivele care le-am scris mai sus + că e facută după gusturile mele, o mămică dinamică şi încântată să işi poarte copiii peste tot, şi mi-am programat ca la începutul anului ce vine să merg cu copiii la salina la Pride sau la Turda.

--.--.--.--.--.
Precum vedeţi pozele nu-mi aparţin deoarece aparatul meu a intrat în grevă. Sunt luate de pe Hip Hip unde se găseşte de vânzare şi această Manduca la un pret pe măsura calitaţii germane de care dă dovadă.

Giveaway cu bijuterii-arta

Dragii mei, astãzi dau startul unui nou giveaway, de data aceasta cu bijuterii de artă create de Corina, o tânără mămică frumoasă şi talentată şi cu un zâmbet molipsitor.

Am cunoscut-o în urmă cu 7 ani şi în tot acest timp am avut ocazia să o văd în diferite ipostaze ale vieţii ei şi o admir sincer pentru ceea ce este şi ceea ce face.

Corina este o soţie şi o mamă dedicată, o prezenţă agreabilă, o persoană implicată activ în acte de caritate, psiholog, şi de câteva luni, creatoare de bijuterii handmade. Materialele folosite în bijuteriile ei sunt argintul, perlele naturale de culturã şi pietrele semipreţioase, şi pe lângă astea pune pasiune în ceea ce face.

Pe www.bijuterii-arta.com beneficiaţi de o promoţie: aveţi transport gratuit până la sfârşitul anului pentru orice comandă.

Premiul oferit de Corina constă într-un set vintage compus din cercei şi brăţară din aliaj antichizat şi pietre semipreţioase.



Ce aveţi voi de făcut:

1. Daţi like paginii de facebook bijuterii-arta.

2. Puneţi pe blogul personal o postare separată cu link activ despre giveaway-ul acesta.

3. Alegeţi de pe site-ul bijuterii-arta.com o bijuterie care vă place şi în postarea de pe blogul personal puneţi linkul activ al bijuteriei, spuneţi de ce vă place, în ce ocazii aţi purta-o sau cui i-aţi face-o cadou.

4. Lăsaţi aici un comentariu în care să specificaţi numele de pe facebook şi linkul către postarea de pe blogul vostru unde aţi dat răspunsul.


La sfârşit Corina va alege dintre toate comentariile pe cel care va câştiga premiul.

!!Toate regulile sunt obligatorii!!
Giveaway-ul dureazã până în 31 noiembrie ora 23.59 şi e valabil doar pe teritoriul României.
Câştigătoarea va fi anunţată pe data de 2 decembrie.

Sper să vă facă plăcere şi să vă înscrieţi în numãr cât mai mare.

Viaţa ca un premiu

V-aţi gândit vreodată la viaţă ca la un premiu? Un premiu nemeritat bineînţeles, că doar n-am depus efort pentru el şi nici n-am concurat undeva ptr a-l primi.
Dar vi s-a întâmplat măcar o dată in viaţă să realizaţi că viaţa este un dar?
Că erai pe punctul de a o pierde de vreo câteva ori până acum şi că, cumva, prin minune încă trăieşti?
Eu m-am gândit la toate astea sâmbătă seara, când tolanită între perne şi între copii făceam un review al zilei încă neterminate, şi încercam să fac o alegere între a mă arunca în vana cu apă sau a rămâne să facem cinematecă. Tot gândindu-mă aşa, am adormit lăsând cele două placeri pentru a 2a zi când meditaţia mea asupra vieţii s-a aprofundat şi mai mult.

Dar să revin la ziua de sâmbătă care am ales-o ptr a merge toţi în parc şi a ne bucura de vremea asta frumoasă cât mai e. Eu şi fiul meu ne-am luat rolele, iar soţul şi-a luat fotoaparatul şi fetiţa, şi ne-am distrat într-un parc cu trandafiri, bănci, leagane şi alei pavate cât de cât ok ptr testarea rolelor. Fiul meu s-a lăsat păgubaş după 15 minute de încercări şi s-a dus la joacă alături de ceilalţi iar eu am rămas cocoţată pe role timp de 2 ore. Poate pentru unii nu e ceva deosebit însă pentru mine care n-am mai pus role în picioare de 5 ani a fost o mare reuşită/dorinţă împlinită/favoare/provocare. Deşi am avut în urmă cu 10 ani un accident la ambele picioare şi coloana, accident care mă cam descalifica din practicarea sporturilor de genul patinaj, gimnastică, dansat, purtatul bebeluşului, chiar şi mersul pe tocuri :) am reuşit să trec peste bariere şi să-mi testez limitele.

Cei care mă cunosc ştiu ce înseamnă asta ptr mine şi cât de motivată sunt. Aşa că am înfruntat stânjeneala de început când ceilalti părinţii se uitau curioşi la mine, şi comentariile de descurajare venite de pe o bancă alaturată, am depaşit şi primele senzaţii de "fuga pământului de sub picioare" şi am început să dau ture prin parc lăsând vântul să-mi spună cât de frumoasă/curajoasă/talentată sunt :)
A fost ceva ce-mi doream demult şi ăsta a fost doar începutul :) Deşi mă aşteptam să fac febră musculară nu am vrut să mă dau jos de pe role până când nu a trebuit să ne-ntoarcem acasă. M-am bucurat că am picioare sănătoase şi că Dumnezeu a făcut minuni în toţi anii ăştia cu mine ca să pot aprecia viaţa la (cât mai) adevărata ei valoare şi să îmi pune ordine în priorităţi.

Cu mulţi ani în urmă mă aflam în spital cu o persoană foarte dragă mie şi într-o anumită dimineaţă pe când mă admiram în oglindă, mi-a venit aşa dintr-o dată în minte o întrebare: "ce-aş face dacă într-o dimineaţă când m-aş trezi şi m-aş uita în oglindă aş constata că faţa mea a păţit ceva? ceva care să-mi ştirbească frumuseţea şi care m-ar îngrozi?"
"Oaaah, ar fi teribil. m-aş sfârşi. lumea mea s-ar dărâma."
Oare? Dintr-atâta lucru?
"Dar dacă nici n-aş mai ajunge la oglindă. dacă atunci când m-aş trezi nu mi-aş putea mişca mâinile? sau picioarele. sau n-aş putea scoate măcar un sunet. sau... n-aş putea vedea nimic."
Ar fi asta o tragedie? Atunci lumea mea s-ar dărâma?

În timp ce îmi puneam întrebările acestea am văzut în oglindă imaginea acelei fiinţe, cea mai dragă mie, întinsă pe pat. Şi mi-am dat seama că habar nu am despre viaţă si că o percep greşit. Că lumea mea s-ar putea dărâma oricând, din orice, doar că viaţa nu se rezumă doar la asta ci şi la ceea ce faci după. Atunci, când eşti în faza de "după" îţi dai seama de tine altfel, începi să-ţi asumi alegeri (sau nu) şi înţelegi că noţiunile de "faci cum simţi", "faci ce trebuie", "perfecţiune", "merit", "viaţă" au altă însemnătate.
Dacă v-aţi pus vreodată asemenea întrebări sau ştiţi pe cineva care chiar şi le pune, vreau să vă las cu un filmuleţ reprezentativ şi cu câteva concluzii.
Viaţa nu e întotdeauna roz. Viaţa ne dă lecţii importante. Atitudinea în faţa vieţii determină dacă viaţa noastră merită trăită şi dacă putem schimba ceva la ea.


                        

Galuste cu prune :)

De-abia asteptam sa vina ziua asta. asa frumoasa, senina, nefriguroasa, in care sa pot iesi cu fiica mea la plimbare pe stradutele inguste unde nu umbla asa multe masini si pe unde pot admira casutele cu gradini. Tocmai m-am intors din plimbare de unde am achizitionat cativa trandafiri frumosi pentru ai face o surpriza unei persoane dragi. de fapt, doua persoane dragi dar le surprind asa, pe rand :)
Si nu am furat trandafirii ci chiar am dat de niste oameni amabili care mi-au raspuns la interfon si m-au lasat sa le sar gardul si sa le rup trandafirii :)

Revenind inapoi la galustele noastre va spun ca de cand am aflat ca Alexandra vrea sa faca galuste cu prune raw tot mi-a stat gandul la ele. Intre timp Kinga a descoperit reteta si m-a dat pe spate cand a pus-o pe blog
Iar eu m-am gandit la alta varianta care am facut-o aseara pentru a3a oara si de data asta am facut si poze.

Ingrediente galuste cu prune raw:
~250gr pulpa de migdale din laptele de migdale
~250gr pulpa de nuci din laptele de nuci
~2 linguri seminte de susan rasnite
~2 linguri miere
Le-am amestecat si din aluatul rezultat am format bilute si le-am umplut cu
~prune.
Le-am tavalit prin
~zahar brun+seminte de in rasnite

Mi-au iesit 7 galuste frumoase si gustoase care ne-au incantat papilele gustative mie si fiului meu. Iar dimineata am facut una si pentru fiica mea.

Era cat pe ce sa uit sa spun ca dedic aceste galuste Alexandrei si Alinei.
Si de fapt le dedic fiecarui musafir care intra pe aici si sunt curiosi de aceste bunataturi ne-gatite.
Pentru ca in curand n-or sa mai fie prune proaspete iar eu nu am pus la uscat, urmatoarele galuste am de gand sa le umplu cu smochine :) din rezerva mea de smochine deshidratate.

Va imbratisez pe toti si ma duc la gradinita :*

Purtat şi alăptat

Ce drag îmi eşti copil purtat

în scutece înfăşat,

şi la ţâţa-mi alăptat.

Ce dragă-ţi sunt, eu mama ta

o simt deplin, doar stănd aşa

cu mâna ta în mâna mea.

Ce drag îmi eşti, ce dragă-ţi sunt

nu-s alţii ca noi pe pământ

aş vrea să mă crezi pe cuvânt.

Capul ţi-l pui pe pieptul meu

aşa mă cucereşti mereu

cu gura cauţi sânul meu.

Căci tu de mine eşti legat

în siguranţă eşti purtat

de orice rău eşti apărat.

Te ştiu demult din alte dăţi

când te chemam să te răsfăţ

şi tu veneai să mă desfeţi

În pântecul meu locuiai

În dragostea mea te-ncâlzeai

şi zi de zi mare creşteai.

Şi tu mă şti tot de atunci

cănd răspundeai la vorbe dulci

grijile tu ştiai s-alungi.

Da, de pe-atuncea te purtam

în burta mea te legănam

şi tot mereu te alintam,

Cu trupul meu te apăram

cu dragoste te-nvăluiam

cu rugăciuni te ocroteam.

Tu inima îmi auzeai

şi respiraţia mi-o ştiai

şi glasul tu mi-l cunoşteai.

Pe numele tău te strigam

cu mâna burta mângâiam

răspunsul tău îl aşteptam.

Ştiam că va veni o zi

când tu pe lume vei veni

şi eu în ochi te voi privi,

Când cu drag te voi alapta

şi fruntea ţi-o voi săruta

când zi de zi te voi purta..

...Şi a venit şi ziua când

pe lume ai venit plângând

iar eu te aşteptam ...dormind

Aş fi vrut să te-aştept râzând

sau trează să fi fost, plângând,

să-ţi spun un "bine-ai venit" blând...

...eu aş fi vrut. cât mi-am dorit...

numai eu ştiu ce am simţit...

ce-a fost a fost. s-a ispravit.

Dar am recuperat apoi

când am rămas doar amândoi

aşa cu ştiam numai noi.

Eu te-aşteptam cu mare dor

iubitul mamei puişor

erai cel mai dorit odor.

Ce bucurie am avut

când şi tu m-ai reunoscut

chiar fără să mă fi vazut.

Cu gura-ţi mică mă chemai

şi sânul meu îl căutai

şi doar aşa te linişteai.

A trecut mult timp de-atunci

la mine-n braţe te arunci

şi-mi spui vorbe atât de dulci;

La sânul meu te linişteşti

purtat mereu cu mine eşti

cu ochii tăi mă cucereşti.

Copil ca tine altul nu-i

să stea mereu la mama lui

să bea nectarul sânului,

Şi fără cel mai mic efort

mama să-l poarte peste tot

ţinându-l mereu în confort.

Ştiu că te simţi protejat

cănd de mine eşti legat

şi la pieptu-mi alăptat.

Cu braţele mă înconjori

cu privirea-ţi mă-nfiori

iar eu simt că păşesc pe nori.

Sunt o mama fericită

mă faci să mă simt iubită

şi în toate împlinită.

Dumnezeu să te păzească

mare, mare să te crească

viaţa sa-ţi călăuzească.

Frumuseţea dragostei

Pasagerii din autobus priveau compătimitori la tânăra femeie cu baston alb ce urcase cu grijă treptele de la uşa din faţă. Era frumoasă.
A plătit şoferului şi, pipăind numerele scaunelor de-a lungul intervalului, a găsit locul ce i-a fost indicat de acesta. S-a aşezat pe scaun, şi-a pus poşeta pe genunchi, sprijinindu-şi bastonul de picioare.

Susan, în vârstă de 34 de ani, orbise în urmă cu un an. O greşeală medicală o azvârlise brusc şi pe neaşteptate într-o lume a întunericului, a nemulţumirii, a frustrării şi a autocompătimirii. Cândva o femeie extrem de independentă, Susan se simţea acum condamnată, considerându-se o povară, o fiinţă neputincioasă şi neajutorată pentru toţi din jurul ei.

"Cum de mi s-a putut întâmpla aşa ceva?" se întreba ea mereu cu inima plină de amărăciune şi supărare. însă oricât a plâns, oricât s-a frământat, oricâte întrebări şi-a pus şi oricât s-a rugat, tot a trebuit să accepte adevărul necruţător că nu v-a mai vedea niciodată lumina zilei. Peste optimismul ei de odinioară atârnau norii grei ai depresiei. Simpla parcurgere a fiecărei zile era un exerciţiu frustrant şi extrem de istovitor. Şi nu avea pe nimeni altcineva pe care să se poată sprijini decât pe Mark, soţul ei.

Mark era ofiţer de aviaţie. Inima lui bătea pentru Susan, pe care o iubea din tot sufletul. Îşi văzuse soţia prăbuşindu-se în disperare când şi-a pierdut vederea şi era hotărat să o ajute să dobândească puterea şi încrederea ce-i puteau reda independenţa. Deşi pregătirea militară îl formase pe Mark să facă faţă chiar şi celor mai impresionante situaţii, el ştia că aceasta era cea mai dificilă bătălie cu care trebuia să se confrunte şi pe care trebuia să o caştige.

În cele din urmă, Susan s-a simţit pregătită să se reintoarcă la slujba ei, dar cum să ajungă la vechiul loc de muncă? Înainte lua autobusul, dar acum se simţea terorizată la gândul de a ieşi singură în oraş. Mark s-a oferit să o ducă în fiecare dimineaţă cu maşina, deşi lucrau în părţi diametral opuse ale oraşului. La început, aceasta a liniştit-o pe Susan, împlinind în acelaşi timp nevoia lui Mark de a-şi proteja soţia lipsită de vedere, care se simţea cumplit de nesigură când se punea problema să îndeplinească chiar şi cea mai mică sarcină.

Însă foarte curând, Mark şi-a dat seama că nu vor putea continua aşa pe termen lung - era prea obositor, şi mult prea costisitor. A fost nevoit să recunoască faptul că Susan va trebui să meargă din nou cu autobusul. Dar până şi numai gândul de a-i împărtăşi aceasta soţiei lui îi îngheţa inima. Era încă atat de fragilă, de plină de amărăciune. Cum va reacţiona? Exact după cum prevăzuse Mark, Susan a fost îngrozită la ideea de a merge din nou cu autobusul.
"Sunt oarbă, Mark! - a exclamat ea cu durere în glas. De unde să şiu unde trebuie să cobor? Mă simt de parcă m-ai abandona." I se frângea inima să o audă aşa, dar ştia ce trebuie să facă. I-a promis lui Susan că în fiecare zi, atât la plecare, cât şi la înapoiere, o va însoţi pe autobus, şi aceasta atât cât va fi nevoie, până ce se va simţi sigură pe ea.

Timp de două săptămâni, zi de zi, Mark - îmbrăcat în uniformă militară - a însoţit-o pe Susan la serviciu şi înapoi. A învăţat-o cum să se bazeze pe celelalte simţuri ale ei, mai ales pe auz, pentru a determina unde se află, şi cum să se adapteze la noua ei situaţie. A ajutat-o să se împrietenească cu şoferii, care o puteau urmări la urcare şi la coborare şi care îi puteau rezerva câte un loc în autobus. O făcea să râdă, chiar şi în acele zile mai puţin bune, când se împiedica la coborârea din autobus sau când scăpa poşeta pe jos. În fiecare dimineaţă mergeau împreună, iar Mark lua apoi taxiul până la locul lui de muncă. Cu toate că această practică era mai costisitoare şi mai epuizantă decât cea anterioară, Mark ştia că era doar o problemă de timp până ce Susan va fi în stare să meargă singură cu autobusul. El credea în ea, în acea Susan pe care o cunoscuse înainte ca ea să-şi piardă vederea, care nu se temuse niciodată de nici o provocare şi care absolut niciodată nu s-ar fi dat bătută şi nu ar fi renunţat.

Şi a venit ziua în care Susan a considerat că este pregătită să meargă singură cu autobusul. Luni dimineaţa, înainte ca să pornească la drum, şi-a aruncat braţele în jurul lui Mark - însoţitorul ei, soţul ei, prietenul ei cel mai bun. Ochii îi erau plini de lacrimile mulţumirii pentru loialitatea lui, pentru dragostea şi răbdarea lui.
Şi-au luat rămas bun şi pentru prima dată, fiecare şi-a văzut de drumul lui.
Luni, marţi, miercuri, joi...

Fiecare zi a decurs perfect şi Susan nu se simţise niciodată mai bine. Era din nou pe picioarele ei! Mergea singură la lucru!

Vineri dimineaţa, Susan a luat ca de obicei autobusul spre locul de muncă. Pe când a vrut să coboare, şoferul a murmurat:
"Măi să fie, chiar vă invidiez!" Susan nu era sigură că şoferul i se adresase ei.
La urma urmei, cine şi de ce să invidieze o femeie lipsită de vedere care de un an de zile se lupta să găsească curajul de a trăi mai departe?
Curioasă, l-a întrebat pe şofer:
"Nu vă supăraţi, de ce spuneţi că mă invidiaţi?"
"Trebuie să fie un sentiment tare plăcut să vă ştiţi atât de ocrotită", a răspuns şoferul. Neînţelegând la ce se referă, Susan l-a întrebat din nou nedumerită:
"Ce vreţi să spuneţi? Cum adică: atât de ocrotită?"
"Ştiţi, a venit răspunsul, azi e vineri. Şi de luni încoace, în fiecare zi, tot văd un domn bine, în uniformă militară, care vă urmăreşte de peste drum cum coborâţi din autobus. De fiecare dată se asigură că treceţi strada în siguranţă şi vă conduce cu privirea până ce intraţi în clădire. Apoi vă trimite un sărut din vârful degetelor, vă face cu mâna şi ia taxiul. Sunteţi tare norocoasă, stimată doamnă!"

Lacrimi de fericire se rostogoleau pe obrajii îmbujoraţi ai tinerei cu bastonul alb. Acum înţelegea: deşi nu îl putuse vedea cu ochii, Susan simţise în permanenţă prezenţa lui Mark. Era atat de fericită, nespus de fericită, fiindcă el îi făcuse un dar mai grozav decât vederea, un dar pe care nu trebuia să-l vadă ca să creadă - darul dragostei, ce poate aduce lumină acolo unde a domnit intunericul.

La fel veghează Dumnezeu asupra noastră. S-ar putea să nu ştim că este prezent. Nu avem cum să Îi vedem faţa. Însă cu toate acestea, El nu lipseşte de lângă noi, El este aici!
Fie ca acest gând să-ţi însenineze ziua: rămâi binecuvântat şi fii binecuvântare ştiind că Dumnezeu te iubeşte - chiar şi atunci când nu-L cauţi cu privirea!
(Autor necunoscut)

Primită pe email prin bunăvoinţa celor de la HeartStrings

BUNĂ DIMINEAŢA VIAŢĂ

De câteva zile încoace dimineţile mele sunt cele mai frumoase momente din zi.
Nu vorbesc despre nopţi că pentru ele n-am cuvinte să le descriu şi nici nu vreau.

Deci. Dimineţile mele încep de un timp la ora 10 către 11, când de sub aripa mea un copil işi ridică capul şi anunţă cu un glăscior vesel "Mami, e ziuă".
Da, aşa se pare. Întorc capul spre geam unde văd că soarele e deja sus pe cer şi-şi trimite razele printre frunze prin fereastră la noi pe aşternut. Închid ochii într-o încercare de a mai prelungi puţin această placută senzaţie de căldură şi relaxare pisicească. Vreau să mai profit de sentimentul de linişte şi dragoste ce mi-o oferă trupuşoarele calde de lângă mine, când o mânuţă mică mă gîdilă pe la gene.

Chiar în faţa mea, doi ochi mari şi o faţă zâmbitoare mă anunţă fără cuvinte că n-o să mai stau mult timp aşa. Mă ascund sub pătură ca să le dau copiilor ocazia să mă caute şi să mă găsească; şi într-adevăr nu aştept prea mult şi feţişoarele vesele mă găsesc. Începe zbenguiala. Glasurile, privirile şi gesturile lor sunt exact ingredientele unei dimineţi superbe. În scurt timp cei doi copilaşi îşi găsesc liniştea şi satisfacţia la sânul meu lăsându-mă în felul acesta să mă mai bucur un picuţ de linişte, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru noaptea care a trecut şi încredinţându-mă în grija Lui pentru încă o zi.

Şi nu trece mult şi începe iar zbenguiala.
Liniştea a plecat. Dragostea a rămas.
Bună dimineaţa viaţă!



Filmuleţul acesta cu cai exprimă exact starea de care vă vorbeam mai sus.

Grocery Store Wars

De câteva zile am început terapia prin curăţenie (e tare benefica) însă în momentele de repaus mi-am făcut plăcerea de a revedea nişte filme foarte faine despre care am să vă scriu altă dată :)
Astăzi vă arăt un filmuleţ simpatic care l-am văzut imediat după ce m-am întors de la munte. E făcut în 2005 de către cei de la Free Range Studios care au contribuit şi la The Story of Stuff si The Story of cosmetics
Poate cu ani în urmă consideram asemenea chestii ca fiind de domeniul SF-ului dar acuma vedem că e realitatea prezentă.
Sper că vă descurcaţi în engleză că n-am găsit cu traducere. De asemenea vă recomand să vedeţi şi celelalte două filmuleţe. daţi click pe link doar.

Vremea recunoştinţei

Iniţial am vrut să numesc acestă postare vremea roadelor gândindu-mă la cum sărbătoreau evreii serbarea recoltei, şi cum anumite popoare creştine serbează ziua mulţumirii. Dar mi-am dat seama de câteva lucruri. faptul că roadele sunt doar o parte a recunoştinţei mele, iar recoltă nu pot să o numesc ptr că eu chiar nu am semănat nimic ci totul am primit în dar.
Pentru noi ca şi familie anul ăsta a fost un an îmbelşugat. Şi plin de încercări dar şi îmbelşugat :)

Din primăvară de când au apărut primele verzituri şi m-am bucurat de plăsoaie pline cu leurdă şi spanac, până la gustoasele căpşuni; de la delicioasele roşii şi lubeniţe pe care le mâncam zi de zi cât am fost în vacanţă la mama până la murele, ciupercile de pâdure şi plantele medicinale culese în ce-a de-a 2a vacanţă; chiar şi după revenirea mea acasă când prietenii mei mi-au trimis plase cu legume, mere, ţuică de casă, astfel că mi-am putut face bulion, murături, vegeta, roşii deshidratate, ardei capia uscaţi pe sfoară, gogoşari si vinete deshidratate, oţet de mere, tincturi de plante; şi nucul din spatele blocului la care merg de câteva ori pe zi să culeg nuci căzute pe jos, şi smochinul care până acum 5 zile m-a servit cu delicioasele-i smochine într-o aşa mare abundenţă încât mi-am făcut şi smochine deshidratate ptr la iarnă. dar din care toot mâncăm în fiecare zi :) Toate acestea le consider un dar.

N-am făcut nimic să le merit. N-am contribuit la plantarea lor, la creşterea sau întreţinerea lor dar mă bucur de rodul lor.
Spuneam că a fost un an de încercări. în special în ceea ce priveşte starea de sănătate a copiilor mei care am încercat s-o întreţin printr-o alimentaţie sănătoasă, şi preparate naturale. Mă bucur că, deşi s-au mai imbolnăvit am reuşit să evităm spitalizarea, iar în ultima lună am reuşit să evităm chiar şi medicamentele tratându-i cu produse naturale.
N-am pretenţia că ştiu tot. Mi-am dat seama că majoritatea situaţiilor din viaţa mea au fost în aşa fel ca să invăţ ceva. Cel mai mult am învăţat din relaţia mea cu copiii mei. Cea mai provocatoare a fost relaţia cu soţul meu. Cea mai surprinzătoare relatie, relaţia cu Dumnezeu. Însă cea mai delicată a fost relaţia cu mine. Pentru că in tot acest timp şi spaţiu m-am (re)descoperit pe mine.

Despre partea financiară ce să mai zic... sunt bucuroasă că am reuşit să scăpăm de ratele de la bancă. E ceva ce ne doream demult dar a necesitat un efort în plus ca să putem încheia socotelile mai repede decât era termenul. Acest efort în plus a avut şi cosecinţe benefice deoarece ne-a determinat să ne administram mai bine bugetul si să luăm hotărâri importante. Ceea ce înseamnă că până şi o criză fie ea financiară poate avea efecte bune pentru cine vrea să găsească soluţii. E vorba de (re)ordonarea priorităţilor si de cumpatare. Nu înseamnă că doar am stat şi am răbdat/suferit/văicărit ci înseamnă că am trecut peste provocări încercând să ne schimbăm noi atunci când n-am putut schimba situaţiile. Însă recunosc că n-am reuşit din prima. Schimbările din viaţa mea din acest timp m-au făcut să apreciez mai mult ceea ce am, să am mai multă compasiune faţă de cei care au cu adevărat probleme, şi să nu mai judec superficial lucrurile/persoanele (asta a fost cel mai greu. şi încă e..)
Au fost situaţii când dincolo de incapacitatea sau inconsecvenţa noastră de a face ceva, am văzut cum Dumnezeu schimbă lucrurile, cum ne poartă de grijă şi cum ne învaţă lecţii valoroase. Nu mă consider o învăţată; nu pot da lecţii la nimeni. încă învăţ să trăiesc frumos şi să iubesc, să iert şi să cred.

Şi stau acum şi mă gândesc că este ciudat cum toamna îmi dă o senzaţie de percepere a trecerii timpului diferită faţă de alte anotimpuri. Poate că este şi din cauza vântului care tot timpul se manifestă împrăştiind frunzele, mişcând crengile copacilor chiar dacă e soare sau plouă.
Pe lângă asta, toamna îmi mai dă şi o senzaţie de mulţumire şi recunoştinţă. Ca şi cum parcă acum s-ar sfârşi anul şi nu în iarnă. Parcă acum ar fi timpul socotelilor, al bilanţului, al review-ului şi al celebrării reuşitelor. Al recunoaşterii slăbiciunilor şi al motivării pentru renaştere pentru depăşirea limitelor. Parcă este un anotimp făcut special de Dumnezeu pentru noi pentru a ne reaminti purtarea Lui de grijă şi bogăţia resurselor Lui pentru noi. Nu-i aşa? Suntem obişnuiţi să ne felicităm pentru realizările noastre dar uneori uităm sa fim recunoscători lui Dumnezeu pentru ceea ce ne oferă, material, spiritual, relaţional, pentru protecţie şi pentru dragoste.

Deci mă uit în jurul meu şi mă uit la mine. Şi sunt recunoscatoare. Şi mă bucur.
Că trăiesc. Si-mi vine să îmbraţişez pe toată lumea. Ceea ce imi aduce aminte de oamenii care m-au influenţat fiecare în felul său, într-o anumită perioadă şi cărora nu am apucat până acum să termin şi să trimit nici măcar emailul în care le mulţumesc. Aşa că vă îmbrăţişez şi vă doresc o săptămână frumoasă frumoasă.

Pesto de spanac

Tocmai vin din bucatarie unde eu si copiii ne-am desfatat cu acest minunat, gustos si adevarat pesto. Asa ca pozele sunt proaspete dar reteta e veche. mai exact am mesterit-o prima data la ziua baietelului meu unde a avut un succes extraordinar si la copii si la mamici alaturi de preferatul meu pesto de leurda :)

Pentru acest pesto de spanac raw vegan am folosit
~spanac
~miez nuca inmuiat cateva ore
~seminte floarea soarelui inmuiate cateva ore
~ulei de porumb
~zeama de lime/lamaie
~usturoi
~sare

Spanac spalat tocat amestecat cu restul ingredientelor si blenduit. N-am pus cantitati deoarece de fiecare data fac din cat am si iese foarte bun. Eu azi am folosit in plus si o bucatica de ghimbir.
Si iata portia fiicei mele care are o preferinta speciala ptr germenii de seminte de floarea soarelui. asa ca...

Si portia fiului meu care a vrut neaparat sa manance pesto cu paste colorate. facute de mine bineinteles din faina integrala si suc de sfecla rosie :)

A fost foaaarte bun. bineinteles ca am mancat fiecare din farfuria altuia si ne-am distrat, si am lins farfuriile :)
Acuma mergem la somn. poate intre timp vine zana cea buna si curata bucataria in urma noastra :))

Castigatoare Giveaway Keratina Byphasse

Fetelor va multumesc foarte mult ca ati participat la giveaway, eu chiar sper ca sa mai fie si altele. Azi noapte am intampinat probleme in principal din partea computerului ;) de aceea n-am reusit sa termin postarea. stiu ca unele dintre voi ati vazut deja cat de incurcata eram si nervoasa.
Si pentru ca stiu ca de-abia asteptati sa vedeti rezultatul trec direct la treaba. Au fost 42 participanti, dupa ultima verificare au ramas 39. Imi pare rau ptr cele care n-au mai trecut pe aici sa vada mesajele de atentionare.

1. Oana B
2. Lucica
3. Niiic
$. Alina
5. Andreeabacau
6. Blue Roses
7. Oana Campeanu
8. MamaRo
9. Adela
10. LiLi
11. Ioana Alinta
12. MoGio
13. iirrisa
14. Mariiia B
15. Marianna
16. Alexandra
17. Ciubotaru Alina
18. Florentina Georgisna
19. susshine
20. mariana
21. Cris
22. Enamorarte
23. Adina
24. adryana
25. Elena
26. Lovely Make Up
27. Oana
28. irina m ibanescu
29. radulescu
30. Mimnie Angel
31. Iosif Maria
32. Hermina
33. roxana elena
34. ilda76
35. m_m
36. Mariuka
37. descude
38. federova
39. Anabela

Asadar

Lucica parul tau va beneficia de mult dorita keratina. Sper sa-ti faca bine si sa ne spui si noua cum ti se pare.
Astept un email de la tine pana in 21-10-2011 ora 16.

SINCERITATE

"Ferice de cei cu inima curată căci ei vor vedea pe Dumnezeu" Matei 5;8

Odinioară, olarii confecţionau vasele şi le încredinţau negustorilor spre vânzare. În timpul transportului, vasele se ciocneau unele de altele şi deseori se fisurau. Uneori, fisura era aşa de fină că nu se putea vedea cu ochiul liber.
Atunci, negustorii au găsit soluţia cea mai bună.Topeau mulaă ceară şi lăsau vasele fisurate să stea un timp în ceară fierbinte şi subţire. Stratul depus ascundea orice fisură.
Totul era bine până cand ceara se topea şi fisura era descoperită.
Dupa câteva păcăleli, cumpărătorii au aflat şiretlicul şi întrebau înainte:

- "SINE CERA?" (fără ceară?)

Dacă răspunsul era "sine cera" atunci dădeau mâna şi încheiau tranzacţia.

Această expresie "SINE CERA" stă la baza cuvântului SINCERITATE.

Sursa resursecrestine.ro