Jim Nasturel si Lukas, mecanicul de locomotiva - campania vALLuntar 2

Isi mai aduce aminte cineva de desenele animate "Jim Button" care rulau acum cativa (multi) ani la teleizor?
Eu chiar imi aduc aminte cu drag, acestea afiind unele care imi placeau din multimea de desene noi (si unele chiar aiurea) care aparusera. Imi placea melodia vesela de inceput si faptul ca aventurile celor doi eroi erau interesante incat mi-era greu sa ma hotasc care din personaje mi-ar placea sa fiu. Jim Button sau printesa Li-Si.. ?
Pentru azi am ales sa va prezint aceasta carte Jim Nasturel si Lukas mecanicul de locomotiva care a stat la baza acelor desene animate si a unor piese de teatru.

Cartea pe numele ei original Jim Knopf und Lukas der Lokomotivführer  a fost pubicata pentru prima oara in 1960 si a fost tradusa intre timp in peste 30 de limbi.  Aceasta i-a adus scriitorului german Michael Ende fiu de pictor, celebritatea si succesul, deschizand intr-un fel calea pentru celelalte carti care urmau sa vina. Desi anul publicarii cartii a fost 1960, ea a fost scrisa inca din 1956 dupa ce  Michael Ende s-a intors din Italia insa editurile nu s-au aratat interesate de manunscrisul care avea 500 de pagini. In cele din urma romanul Jim Nasturel a fost impartit in doua volume: "Jim Nasturel si Lukas, mecanicul de locomotiva" si "Jim Nasturel si cei 13 salbatici"
Michael Ende nu a scris doar carti pentru copii, majoritatea netraduse la noi, ci si poezii, piese de teatru si literatura fantastica pentru adulti.

Faptul ca am citit pentru a doua oara aceasta carte m-a facut sa o procesez ca un copil deoarece copiii mei erau cei care ma ascultau; si ma intrebam cat poate fi de inteleasa aceasta carte de un copil de 5 ani cat are in curand fiul meu. Este o carte de aventuri care solicita imaginatia copiilor dar si interesul, de multe ori fiind nevoita sa ma opresc pentru a explica ce inseamna anumite cuvinte sau expresii. Am citit-o in mai multe episoade, copiii neavand rabdare mult timp la o carte fara imagini la tot pasul. Insa inainte de culcare le povesteam inca o data ce aventuri au avut Jim Nasturel si cu Lukas. Textul abunda in descrierea peisajelor fantastice care impresioneaza copii de varste mai mari si tinerii, zic eu, decat copiii mici

Povestea incepe cu prezentarea tarii in care locuia Lukas si locomotiva sa, Emma. Lummerland era o tara foarte mica, de fapt o insula care avea o gara si o cale ferata ce incojura muntii, un castel si doua case in care locuiau regele si cei doi supusi ai sai. Putini locuitori si cam inghesuiti dar fericiti in rutina vietii lor. Traiul lor linistit a fost tulburat intr-una din zile o data cu venirea postasului cu un pachet misterios pentru o adresa inexistenta pe insula Lummerland. In urma desfacerii pachetului cei patru localnici raman surprinsi deoarece inuntru se afla un bebelus negru. Surpriza se transforma in bucurie deoarece toti sunt de acord ca bebelusul sa ramana pe insula si atfel doamna Waas devine mamica lui Jim. Insa adevarata aventura incepe cand Jim, deja crescut mare hotaraste sa plece de pe insula impreuna cu prietenul sau Lukas si locomotiva Emma.

Prima tara unde ajung ei dupa calatoria pe apa este Mandala. Aici Jim avu surpiza sa observe ca mandalierii sunt niste oameni aparte care aveau foarte multi copii, nepoti si stranepoti si mergeau impreuna peste tot tinandu-se unul pe altul de mana. de la cel mai mare la cel mai mic. Ei aveau si propriile obiceiuri si meserii ciudate: curatatorii de urechi, numaratorii de fire de par, acrobatii, sculptorii in fildes.... In urma cunostintei cu un personaj foarte mic, Ping-Pong, Jim si Lukas afla doua lucruri importante: in aceasta tara, bebelusii erau foarte destepti si ascutiti la minte; imparatul Mandalei isi jeleste fiica tinuta prizoniera in Cetatea Dragonilor. Jim si Lukas iau hotararea de a pleca sa o salveze pe printesa Li-Si.

Curajul celor doi eroi ii poarta in aceasta calatorie de salvare prin locuri mai putin obisnuite. Padurea Celor O Mie De Minunatii e o adevarata jungla teribil de salbatica, cu copaci din sticla colorata, plante agatatoare, dar si animale ciudate: melci cu casele cu etaj in spinare, serpi uriasi cu doua capete, caprioare dansatoare. Valea Amurgului - o rapa intunecata, lata cat o strada, in care orice zgomot se amplifica intr-un ecou teribil. Peretii stancosi erau asezati astfel incat sunetul era aruncat in zig-zag intre acestia, ecoul ajungand dintr-un capat in celalalt dadea nastere la mii de ecouri. ceea ce nu a fost deloc spre binele lor deoarece zgomotele puternice facute de locomotiva au facut ca stancile sa se prabuseasca pana aproape sa-i prinda.

In calatoria lor prin desertul Capatul Lumii au parte de tot felul de aratari ciudate care ii induc in eroare in pastrarea directiei bune: munti cu crestele in jos, aisberguri uriase plutind prin vazduh, un sat de indieni, corabii cu panze, Turnul Eiffel si chiar insula lor, Lummerland. Asa afla Jim Nasturel despre fenomenul "fata morgana". Intalnirea cu uriasul Tur-Tur este exact sansa lor de a scapa din marea zapaceala pe care le-a creat-o desertul si de a afla pvestea interesanta a unui om care avusese parte toata viata lui doar de respingere si un tratament superficial al celor din jur.

Mai departe calatoria lor prin Taramul Negrelor Stanci devine infricosatoare si periculoasa deoarece aste presupune sa mearga prin intuneric si prin ger doar pe o fasie ingusta de drum restul fiind prapastie. Farurile locomotivei nu le erau de nici un folos la iluminatul drumului deoarece bezna inghitea orice lumina, iar paturile nu reuseau sa le tina cald deoarece frigul patrunse in locomotiva prin micile crapaturi si incepusera sa inghete.

Nu va mai spun nimic desi aventura lor mai continua inca pe jumatate de carte. Ma opresc aici si va invit sa cititi cartea chiar voi pentru a afla ce se intampla mai departe cu Jim si prietenul sau Lukas dar si pentru a va bucura pe indelete de lectura deoarece cred ca v-ati dat seama ce eu am scris aici cate ceva foaaaarte pe scurt. Cartea are aproape 240 de pagini de povestire iar la sfarsit se afla o biografie interesanta a autorului.
Cu drag va recomand aceasta carte care mi-a oferit cateva ore de incantare copilareasca parcurgand sirul aventurilor fantastice. Pentru copii asa mici ca ai mei am simplificat un pic povestirea insa pe parcurs, le-o voi mai repeta. Sunt curioasa cum este volumul doi al povesti,  Jim Nasturel si cei 13 salbatici, insa deomcamdata am gasit-o doar in germana.

Recenzia face parte din campania vALLuntar 2, campanie in care citim si plantam copaci datorita Grupului Editurial All si Romsilva
Aceasta cartre imi apartine, am cumparat-o anul trecut, deci mai am inca doua recenzii de facut la cartile primite special pentru aceasta campanie. Nu vor mai fi carti pentru copii ci pentru oameni mari :)

Cealalta recenzie in cadrul campaniei vALLuntar este la cartile educative Pixi

Celelalte recenzii pot fi vazute urmand linkul http://www.inlinkz.com/wpnew.php?id=245790&ps=30

Va astept pararile in comentarii. Sunteti interesati de carte? ati mai citit-o si voi?

De ce vine primavara?

A fost prima intrebare pe ziua de azi care mi-a solicitat atentia in asa fel incat aproape toate discutiile au avut ca tema rotirea Pamantului in jurul Soarelui.
Nu va povestesc acum despre sistemul solar din porocala si merele care orbiteaza in jurul ei, ci va spun doar ca intrebarea aceasta e un fel de "dor de iarna" al fiului meu.

In urma anuntului ca azi e oficial, prima zi de primavara, a inteles ca speranta lui de a mai ninge in curand s-a topit. I-am spun ca in alte zone ninge, si oamenii umbla prin zapada dar ca la noi asta se mai intampla doar la anu' cand va fi din nou iarna.
Si de aici toata povestea despre rotatia anotimpurilor si a pamantului :)

Dar ca sa marcam cumva acest eveniment am ales un desen animat sugestiv, care a avut o impresie foarte buna asupra fiului meu. Un fel de "nimic nu se pierde, totul se transforma" pe limba nostra :)

 
 Vizionare placuta va doresc si un weekend minunat cu pace in suflet.
V-am tzucat :*
Asa ca de inceput de primavara :)

Martisoare cu nasturi :)

Ultimele martisoare pe ziua de azi:

/>

martisoare muzicale

Imi pare rau ca nu mai am lumina naturala deoarece in realitate sunt mult mai frumoase

 Ideea cu aceste martisoare mi-a venit dupa ce am vazut florile din Gradinita fluturasilor Talentati.
Foi colorate aveam, nasturasi de la hainele ramase mici copiilor aveam, asa ca am facut ultima tura de martisoare. Confectionarea martisoarelor nu este grea, asa cum puteti observa din pozele de mai jos:

azi vor ajunge la destinatari

Urmeaza felicitarile :) insa dupa o pauza ceva mai lunga :)
Sa aveti o primavara frumoasa <3

Nu uitati de colectia de martisoare. Daca va inspira ceva pe ultima suta de metri nu ezitati sa va apucati de lucru ;)

Martisoare quilling

Am revenit cu restul martisoarelor facute in ultimele zile impreuna cu ai mei copii

update martisoarele din martie 2015:

Si pentru ca in articolul despre martisoarele cu scoici, cineva m-a intrebat ce folosesc la confectionarea martisoarelor, m-am gandit sa va si arat cu ce lucram noi.
E simplu de tot daca sti cam de la inceput ce vrei sa iasa. Eu cam stiu de la inceput ce vreau dar pe parcurs ma ia valul si ajung sa fac uneori total altceva. Asta nu e intotdeauna un lucru bun, sa stiti.
In privinta martisoarelor a iesit bine insa mi-a dat de lucru mai mult decat mi-am propus, deoarece am vrut sa pun in practica toate ideile.
Si ca sa nu mai modific articolul trecut va arat aici din ce sunt compuse martisoarele noastre
Asa arata suportul pe care vin lipite modelele din hartie sau scoicile. Acesta e unul dintre ele

Este un carton colorat pe care fiul meu a cusut dupa modelul pus la dispozotie de Talente de Nazdravani.
Desi ii place sa coasa modele simple, cam strange cusatura deci la unele suporturi cartonul a ramas la sfarsit un pic curb :)

Deasupra am lipit impreuna figurinele quilling.

Am mai scris cred ca tot aici pe blog, sau pe alte bloguri, ca fiului meu ii place sa ruleze hartia. E simplu pentru mine, ca om mare, dar lui ii solicita intr-adevar motricitatea fina si atentia dar creeaza si o stare de multumire cand la sfarsit isi admira rezultatul muncii. Si poate fi si o activitate terapeutica. Nu i-a fost usor sa invete, chiar mi-aduc aminte cat se enerva. insa e ambitios in lucrurile care ii plac si insista in realizarea lor.
Dupa ce el ruleaza hartia eu ii dau ce model doreste si o lipesc pentru figurile mai complicate.
Acestea sunt figurinele quilling cu care am lucrat noi

modelele pe care le-am folosit anul acesta (2015):

Hartia ce o folosim la quilling este hartie simpla, colorata pe care o tai la dimensiuni cu ghilotina.
Ghilotina aceasta imi este de un real folos in activitatile cu copii acasa. Am primit-o de la Anca in urma unui giveaway si de atunci o folosesc intensiv :)

Cam asa sta treaba cu martisoarele noastre quilling

Anul acesta m-am incumentat sa fac martisoare reprezentand o zambila in ghiveci:

Speram ca v-au placut si mai ales speram sa le placa destinatarilor :)
Voi ce parere aveti despre quilling?

 Daca aveti prin casa nasturi rataciti de la diverse haine, aici avem cateva modele de martisoare cu nasturi

Melly cea cu vino-ncoa ;) a infiintat o colectie de martisoare handmade si mi-am permis s-o imprumut si eu. Daca ati confectionat si voi martisoare, fuguta cu ele in colectie.

COLECŢIE DE MĂRŢIŞOARE ŞI FELICITĂRI HANDMADE:

Martisoare handmade - din scoici

Impreuna cu copiii in weekend am facut martisoare din mai multe materiale.
Anul trecut ideea de a face martisoare era doar un vis, asa, de implinit candva, insa saptamana trecuta, mi-am pus clar pe lista de prioritati, confectionarea martisoarelor. Pofticioasa fiind la postarile din blogosfera cu educatie timpurie si manata de concursurile de pe Talente de Nazdravani m-am apucat cu copiii de aceasta activitate placuta dar migaloasa. Noroc ca avem in familie un expert cand vine vorba de asa ceva: fiul meu.
Insa chiar si pentru el au fost o provocare aceste martisoare din scoici.

update: martisoarele cu scoici din martie 2015:

Fiica mea s-a aratat entuziasmata (ca de fiecare data)  de pictatul cu oja, ceea ce am si lasat-o sa faca. iar noi astialalti am trecut la cusut, decupat si lipit.

Ni se gatase si lipiciul asa ca si de lipit tot cu oja am lipit. Martisoarele sunt deja maritate, cum s-ar spune, si chiar si celelalte martisoare mai simple si cele quilling or sa zboare la persoanele din lista fiului meu :)
Deocamdata am ramas fara snururi dar dupa ce le impodobim si pe celelalte vi le vom arata :)
Am revenit cu poze din timpul lucrului

Va plac cum arata ale noastre? Voi ati incercat sa faceti martisoare din scoici?

 Martisoarele quilling aici

Motivational - Nick Vujicic

Ma bucur foarte mult sa scriu din nou despre acest om pe care eu il admir mult. ste vorba despre Nick Vujicic, care a devenit tatic de cateva zile. Vestea am aflat-o zilele trecute datorita unei forografii postate pe grup de o mamica draguta. Fotografia se gaseste si pe pagina de facebook a lui Nick

 M-am bucurat de asemenea si cand am aflat anul trecut ca s-a casatorit cu Kanae Miyahara

A fost un vis aproape imposibil in ochii multora si recunosc ca si in ai mei. Totusi, ce la facut pe acest o sa mearga inainte cu curaj? Ce l-a facut sa creada ca exista o binecuvantare suprema. dincolo de toate obstacolele? exterioare si interioare..
De cate ori a simtit el frica, deznadejde, oboseala, frustrari, neputinta.. ce l-a facut sa le depaseasca? sa se depaseasca...
Cred ca numai o inima care se increde neclintit intr-un Dumnezeu iubitor poate face asta. Asta nu inseamna ca i-a fost usor. si nici ca ii va fi usor de acum incolo. Doar ca dincolo de ceea ce se vede, exista cineva care iti da putere atunci tu nu te simti puternic, iti poarta de grija atunci cand tu nu poti, si chiar si cand crezi ca poti...

 Spunea cineva ca Curajul nu inseamna absenta fricii, ci puterea de a merge mai departe in ciuda ei
Pentru cate lucruri avem motive sa ne temem zi de zi? Cate ingrijorari ne ocupa mintea cand vine vorba de mersul tarii asteia, a viitorului nostru sau a copiilor nostri?
Intr-un comentariu din articolul trecut cineva imi spunea ca imi permit sa vorbesc asa ca viata mea e frumoasa. viata mea nu a fost intotdeauna asa frumoasa. Am avut si eu perioada mea de nenorociri si intuneric. 
Dar acum pot sa vad mai bine , deoarece am iesit la lumina. 
Viata chiar e frumoasa. 
Nu ma pot comapara cu viata acestui om, care a avut de indurat de la viata mai multe decat multi dintre noi, dar pot invata de la el.Credinta in viata unui om este foarte importanta.

Mai jos este un filmulet despre Nick facut in urma cu mai mult de 6 ani. Cand am vazut prima oara filmul eram insarcinata cu unul dintre copii. Nu reuseam sa imi imaginez cum ar fi fot sa fiu in locul parintilor lui. sau in locul lui...
Mult timp mintea mea a refuzat sa accepte ca asemenea lucruri se pot intampla in viata cuiva, insa cu timpul am inteles ca dincolo de acestea, atitudinea noastra, felul cum facem fata acestor lucruri ne face sa fim invingatori.

I hope you dance on the rhythm of the life

Astăzi am dansat, am făcut marţişoare, şi ne-am jucat de-a piraţii, într-un cuvânt ne-am făcut de cap :)
 Aparatul foto ne-a cam făcut figuri dar în rest am avut o zi frumoasă şi distractivă de neuitat.

Cineva spunea că  "Viaţa nu se măsoară în numărul de respiraţii care le avem, ci în momentele care ne taie răsuflarea."
Ce aş vrea ca unele momente de-astea să nu se termine niciodată. sau măcar sa se repete la nesfârşit. Dar tocmai când mă gandesc de ce nu am puterea să opresc timpul în loc realizez că viaţa îmi va oferi multe astfel de momente sublime.
Da. vor fi şi din-alealalte. mai puţin plăcute. chiar dureroase. Dar , per total, mă gândesc că dă cu plus.
Adică,  balanţa se înclină către partea pozitivă şi minunată a vieţii.

Vă doresc şi vouă să aveţi parte de asemenea momente care vă taie răsuflarea, în sensul bun.
Şi, mai ales, să puteţi dansa pe orice melodie vă va cânta viaţa

Pixi - carticele educative pentru copii intre 3-7 ani

In asteptarea pachetului de la Editura All, in cadrul campaniei vALLuntar m-am gandit sa va povestesc un pic despre ce am prin casa de la aceasta editura. Pentru azi am ales sa va povestesc despre seria Pixi care este alcatuita din 12 carticele de dimensiuni de 10/10 in care ni se povestesc aventurile din viata de zi cu zi ale lui Pixi.

Pixi este un spiridus ce locuieste in padure alaturi de prietenii sai, ratonul Ricky, iepurasul Talpa-Iute, ariciul Eric, ursul Umberto. Acolo, in padure, au loc majoritatea intamplarilor povestite - gasirea nimfei, picnicul in ploaie, campionatul, scoala improvizata si circul, parada stelutelor si intalnirea cu fantomele; insa Pixi s-a aventurat si dincolo de casa, plecand la munte sau in Elvetia.

Acest spiridus Pixi este in multe privinte asemanator copiilor din vremea noastra. Este curios, ii plac nazbatiile, este inventiv si ii place sa isi petreaca timpul cu prietenii lui cei mai buni, doreste sa calatoreasca in locuri interesante si sa se joace. Mda, si se pare ca nu doar copiii sunt incantati sa faca toate acestea.. :)
Se mai recunoaste cineva?

Copiilor mei le sunt dragi aceste carticele lui Pixi, in special pentru ca sunt ilustrate frumos pe fiecare pagina. De fapt textul atractiv si usor de inteles pentru copii, este scurt in comparatie cu cat povestesc imaginile. Lor le place sa citeasca dupa imagini, si am avut cateva seri in care ii auzeam din alta incapere cum isi povesteau unul altuia ce facea Pixi. Ei sunt foarte vorbareti, deci daca le dau ocazia sa fie povestitori, greu se mai opresc :)

 Pe spatele cartilor se afla cate o activitate care are legatura cu subiectul cartii. Noi le-am facut pe majoritatea, cred ca doar fantoma si dinozaurul nu le-am facut.
Am lasat intentionat la urma cartea Descopera dinozaurii despre care am scris in articolul "Descoperiri din era preistorica & aventura dinozaurilor inghetati", deoarece in ea nu apare deloc Pixi desi face parte din serie.

 Acest articol face parte din campania vALLuntar care imbina intr-un mod placut lectura cu voluntariatul.In aceasta companie pentru fiecare 15 comentarii la recenzia publicata pe blog la o carte aparuta la Editura All,  bloggeri participant vor primi un copac de la Romsilva pentru a fi plantat.

Asadar va rog comentati si ajutati-ma sa plantez un copac. Haideti sa inverzim tara aceasta, pentru ca se pare ca copacii si cartile pot fi prieteni.
Cu cat se strang mai multe comentarii, cu atat mai multi copaci vor fi plantati.

Felicitari handmade pentru ziua indragostitilor (sau pentru orice zi de declarat iubirea)

N-am sa intru in polemici cu nimeni referitor la ceasta zi, cat de importanta e ea sau nu; spun doar ca ar fi bine sa pretuim relatia de dragoste pe care o avem in fiecare zi, si sa nu asteptam o zi speciala. Dar daca totusi vine acea zi, si avem ocazia sa ne facem o reevaluare a relatiei de dragoste, eu zic cel mai important e sa vedem ce am facut cu iubirea noastra declarata si ce avem de gand sa facem de acum incolo cu ea. Pentru ca, nu e asa? nu e usor sa recunoastem ca vrem mai mult sa fim iubiti decat sa iubim... chiar daca pe gura ne ies declaratii siropoase. Si totusi, masura finala a tuturor lucrurilor e dragostea. nu dorinta, nu convingerea, nu puterea, nu realizarile.
Nu am eu pretentia ca stiu reteta dragostei -chiar daca cei din jur cred asta :) -  insa stiu ca e mai usor sa gasesti pe cineva cu care sa impartasesti iubirea decat sa reusesti sa il pastrezi.
Am scris un pic mai mult despre asta acum doi ani de ziua indragostitilor indragostiti :)

Si acum sa revenim la felicitarile facute pentru iubitul meu sot in anii trecuti, ca in ultimul an ne-am scris doar scrisori, iar anul acesta, adica azi, am de gand sa realizez inimioara terapeutica.
Inimioara este de fapt o inima mare, care la inceputul ideii a fost o stea dar acum m-am gandit ca ar fi mai bine sa fie inima. Deoarece inima noastra are nevoie de vindecare.
Sper sa o termin pana iseara si sa ii gasesc un loc strategic in sufragerie :)

Prima felicitare e simpla, un carton rosu indoit si decupat in forma de inima cu un mesaj ... surprinzator ;)
Lasata pe patul de camin, dupa orele de curs, si-a atins scopul :)

Vreti sa stiti ce scrie inauntru?
sa nu radeti :)

Pe perna i-am lasat scrisoarea de doua pagini :)

 Felicitarea a doua e facuta tot asa demult, intr-o graba mare realizata dintr-un carton roz scos cu greu de pe fundul cutiilor cu bagaje proaspat mutate in noua chirie. Pe cartonul indoit am desenat doua inimi suprapuse pe o parte si am decupat astfel incat felicitarea sa stea in picioare asa

si continuarea in interior

Am mai scris si pe spate ceva dar nu va arat :)

Si daca tot vorbeam de reteta dragostei va arat un filmulet amuzant care nu are nevoie de cuvinte ;)


Ei? Ce parere aveti? Poate fi aceasta o reteta a dragostei? :)

Descoperiri din era preistorica & aventura dinozaurilor inghetati

Ma gandesc ca nu sunt singurul dintre parinti care oadata cu venirea copilului in viata sa, a inceput sa se intereseze despre lucruri care pana atunci nu il pasionau deloc sau chiar le considera inutile.
Cam asa a stat treaba cu dinozaurii la mine. Desi vazusem filme cu dinozauri niciodata nu am fost interesata sa disec subiectul mai mult. Ei, dar de cand baietelul meu a devenit interesat de dinozauri, am fost oarecum nevoita sa vad si eu cum sta treaba cu aceste fiinte demult disparute. Si uite asa cand am vazut eu cu ce pasiune imi povestea el despre dinozauri (deja le stia denumirile unora dintre ei, si pe altii ii botezase dupa cum a crezut ca se potriveste, stia care pe unde locuia) am inceput sa ma uit cu el la desenele T-Rex Express de pe youtube sa invat si eu cate ceva.

Pe urma am descoperit un film Dinosaur din 2000 care prezinta povestea unui dinozaur despartit de familia lui pe cand era inca un ou :) si crescut de niste lemuri intr-o alta zona decat cea in care traiau rudele lui. Aventurile prin care trec ei sunt captivante si imprevizibile. Am vazut de doua ori filmul acesta spre incantarea fiului meu si va spun ca a meritat. Deci, il recomand.

Apoi am facut o comanda de carti la o librarie printre care am luat si seria Pixi care avea o carticica Descopera dinozaurii

 Imagini din carte

Si, de curand am primit de la o prietena cartea Misteriosii Dinozauri o carte care abordeaza aceasta chestiune din perspectiva biblica

Are 15 capitole, in total aproape 80 de pagini cu informatii si desene, desene pe fiecare pagina.
Fiul meu deja a inceput s-o coloreze  

Si acum, daca ati avut rabdare sa ma urmariti pana aici, va arat si jocul facut special pentru ai mei copii, intr-o zi cu zapada.
Cu o seara inainte am pus doi dinozauri mai mici de-ai fiului meu, in pungi cu apa si i-am bagat la congelator. Greseala mea a fost ca m-am lasat vazuta de el exact cand ii bagam dinozaurii in pungile cu apa. Tot felul de intrebari despre ce vreau sa fac cu ei, care bineinteles ca pana la urma au primit raspuns. ca ii vom congela pentru o activitate distractiva :)
Numai bine, pana a 2-a zi dinozaurii au inghetat frumos si cand am iesit cu totii afara, i-am ascuns eu intr-un morman de zapada.
Am atras copiii intr-un joc la locul cu pricina si tot bulgarindu-ne noi cu zapada din movila aia, am descoperit si formatiunile de gheata cu dinozauri in ele.

 Nu va pot reda uimirea copiiilor :)
Oaaau!! Dinozaurii!!Am gasit dinozauri!!

I-am scos cu grija (si cu mainile inghetate) la suprafata

Fiul meu s-a prins de strategia mea, dar tot i-a placut. Mai era afara cu noi inca o fetita mica cu mamica ei, care era foarte incantata de descoperirea noastra.
Am asezat dinozaurii nostri inghetati mai la soare, ca sa se topeasca si sa-i putem elibera mai repede. insa soarele ne trimitea foarte putina caldura

Astfel ca al meu baiat a incaput sa sparga ghiata cu o piatra si a trebuit sa adopt alta strategie.
Am dus dinozaurii inghetati in casa si i-am pus intr-un vas cu apa asteptand marea dezghetare:)
Bineinteles ca aici am descoperit ca erau de fapt niste pui de dinozaur si cu ocazia asta au venit la eveniment si cativa dinozauri pe care i-am gasit prin casa.

 Toti stateam si priveam cum puiutii de dinozaur isi elibereaza pe rand, cozile, picioarele, si capetele din gheata, astfel ca puteau sa auda deja incurajarile noastre :)
Precum vedeti, in timpul dezghetarii a aparut si taticul unuia dintre ei

Credinciosi au ramas cativa dintre ei, care l-au sustinut pana la sfarsit pe puiul de dinozaur, impreuna cu tatal lui

La sfarsit, victorie! Tatal si fiul si ceilalti dinozauri au dat o petrecere in ligheanul cu apa cald in care noi stateam cu picioarele ":)
 De la petrecere nu avem poze din cauza stropilor de apa care mi-au atacat aparatul foto dar va garantez ca ne-am distrat :)

Nu m-am gandit niciodata sa tin o lectie speciala despre dinozauri ca nu am considerat ca am suficiante materiale ajutatoare. stiu ca sunt alte carti mai utile pe subiect insa pana cand voi face rost de ele, imi place ca ceea ce vem, ma ajuta sa ii satisfac copilului meu aceasta curiozitate.
 Voi ati avut parte de "epoca dinozaurilor"?