And nothing else matters - Tandem Nursing

Initial am vrut sa las doar fotografia aceasta si versurile cantecului cu speranta ca mesajul se va intelege de la sine: Este vorba despre ALAPTAREA IN TANDEM

Dar apoi mi-am adus aminte de mine :)) eu cand sunt obosita am nevoie de mai multe detalii sa pricep ceva. Si apoi mi-am adus aminte de persoanele care nu stiu despre ce e vorba aici si fac doar presupuneri mai ales ca nu este vorba despre bebelusi.
Nu e usor sa scrii despre ceva ce iti place fara sa fi subiectiv, mai ales cand te consideri unul din personajele principale ale povestirii :)

Recunosc ca eu nu mi-am facut niciodata planuri in sensul alaptarii in tandem si nici nu m-am gandit ca vreodata o sa ajung sa traiesc asa ceva avand in vedere ca nu am avut gemeni si crezand ca in alt fel nu se poate. Ca atare, nu m-am informat niciodata si nici n-am fost implicata in discutii despre subiectul acesta.
Insa intr-o perioada deosebit de prielnica in care eram foarte relaxata am avut din nou surpriza sa vad ca ai mei copii ma (re)invata ca viata este un dans frumos in care fiecare ne adaptam miscarile unul dupa altul intr-o armonie perfecta, in felul acesta ajungand sa ne cunoastem.

Poate relaxarea si starea aceea de bine continua, libertatea si daruirea au creat atmosfera in care eu am observat anumite ...manifestari (nu stiu cum sa le zic) la fiul meu.
Ori el de-abia atunci a inceput sa le exteriorizeze ori eu de-abia atunci le-am observat. Indiferent ca eram la plaja, in parc, sau in casa, atunci cand fiica mea vroia sa suga, atunci venea si el in bratele mele. De obicei cand imi alaptam fiica el se juca sau avea ocupatii dupa dorintele lui, mai vorbea cu mine sau imi arata cate ceva, deci nu imi arata in vreun fel ca se simte indepartat, neglijat; insa asa cum am spus, de cateva ori mi s-a pus in brate mangaindu-mi fata sau uitanduse insistent la felul in care surioara lui sugea. Nici nu ma gandeam la faptul ca ar fi vrut si el, avand in vedere ca el de mai mult de 1 an n-a mai supt.

Poate tocmai de aceea am fost asa surprinsa cand deodata i-a scos tata din gura fetei si s-a mufat imediat la ea. Asteptam sa vad o reactie, ca nu-i place sau ca nu asta isi dorea... dar singura reactie a fost a fiicei mele care a inceput sa-l impinga cu picioarele. Presimteam ca nu va fi doar un incident izolat asa ca in urmatoarele dati am incercat sa fiu mai pe faza. Despre ce a urmat incercand sa evit re-alaptarea lui am mai scris aici in ultimul paragraf.
Stiu ca am facut cea mai buna alegere sa ascult de copilul meu si nu de alte sfaturi care spuneau ca nu-i bine ptr el, nu-i bine ptr fiica-mea sau nu-i bine ptr mine. Lasand la o parte superstitiile, pe care nici nu vreau si nici nu merita sa le amintesc nu este nici un pericol pentru nimeni alaptarea in tandem.

Laptele meu este bun atat calitativ cat si cantitativ. La inceput m-am mirat ca in decurs de 2 zile sanii mei isi mareau volumul simtitor dar am realizat ca e din cauza cresterii productiei de lapte. Organismul meu si al copiilor se inteleg perfect, se conditioneaza si se muleaza intr-un fel greu de descris. Ce mecanisme fac ca acest lucru sa se intample nu stiu. eu stiu doar ca ma bucur de efectele acestea. Copiii mei au invatat sa isi imparta sanii fiecare cum doreste, niciodata nu s-au certat pe tema asta. Daca fetita isi alege sa suga dintr-un san, baiatul il ia pe celalalt. se privesc amandoi in ochi, isi fac tot felul de semne, se tin de mana, isi mangaie fiecare sanul propriu sau al celuilalt. Fiul meu initiaza aceste activitati iar sora sa imediat il urmeaza :) Mai fac schimb din cand in cand, fiecare trecand bucuros la sanul celuilalt.

Vreau sa va spun ca imi creste inima de bucurie cand ii vad pe amandoi asa. simt ca se hranesc amandoi cu viata aceasta alba din mine, si ca isi impart viata aceasta intre ei in proportii doar de ei stiute.
Aproape in fiecare seara copiii imi adorm la san amandoi. Cateodata fiul meu se opreste si se intoarce catre tatal lui, insa fiica-mea ramane la san pana adoarme. Noaptea se trezeste sa suga doar ea iar diminetile sunt tot ale ei, fiul meu mergand la gradinita. Doar in weekend cand se trezesc amandoi vor deodata sa suga asa cum stam toti in pat, lenesi si calzi. Pe parcursul zilei fiecare este alaptat cand doreste, de obicei facandu-si pofta unul altuia dar nu intotdeauna. Decizia de incetare le apartine lor, ca si initierea acestui act; eu doar fiind la dispozita lor, veghind si bucurandu-ma ca lucrurile sa iasa bine.

Si pentru ca de curand am citit o poveste frumoasa o sa va spun ca au fost cazuri in care copiii mei au avut nemultumiri, accidente, frustrari, dureri, suparari si la san s-au impacat amandoi. Acolo si-au gasit ei pacea si linistea. in rest..
... nothing else matters

1 an de blogging

Am revenit si eu dupa o absenta de cateva zile din lumea virtuala. Din cand in cand impart cablul de internet cu inca cineva asa ca al meu calculator ia pauza si nu are nimic de obiectat. Desi nu am mai scris demult ceva de la mine ci doar v-am pus filmulte salvate in calculator care mi-au placut mie mult sau articole primite prin email, am atatea de impartasit cu voi incat abia astept sa termin sesiunea si ma rog ca pana atunci sa nu uit ce-am de zis :))
Peste cateva zile, mai precis in ultima zi a lunii, blogul meu implineste 1 an asa ca in curand o sa dau startul unui giveaway cu aceasta ocazie.

Dar pana atunci o sa va spun ce a insemnat ptr mine acest prim an de blogging.
In primul rand am cunoscut multi oameni frumosi cu un har deosebit in a povesti despre viata lor personala sau aspiratiile lor, cu talente deosebite (handmade, homemade, bucatareli) sau cu inclinatii spre o viata sanatoasa. Chiar am invatat multe lucruri de la voi, m-ati amuzat, m-ati facut sa plang, mi-ati dat lectii de viata. Pe cea mai mare parte dintre voi v-am cunoscut ca ati dat voi de mine deoarece eu nu prea am timp sa ma plimb pe internet decat daca caut ceva anume - daca ati vedea cateva zile din viata mea m-ati aproba :)

Cea mai multi dintre voi ati venit pe aici printre nori datorita postarilor mele despre alaptare, sau a giveawayului cu keratina dar si a retetelor (in special cele naturale) si articolelor despre copii. Locurile de unde mi-au venit cei mai multi cititori au fost atasatlasanulmamei, alexcreste si facebook :)
Comentariile voastre m-au bucurat deoarece eu sunt o fiinta care-mi place sa comunic (cu unii dintre voi conversez mai mult pe email ptr o mai mare libertate) si imi place sa primesc feedback. Am avut onoarea pe unii dintre voi sa va intalnesc si personal si sa va imbratisez iar pe cei care nu v-am intalnit inca sper ca la trecerea voastra prin Timisoara sa imi dati de veste.

Spuneam ca in cautare de ceva nou pe internet nu prea pornesc si totusi cumva am dat eu de voi, cei care v-ati trezit cu mine pe blogurile voastre si n-ati stiut de ce :) Pe cele care v-am descoperit eu, v-am gasit datorita blogrolului de pe alt blog sau a comentariilor de acolo. Cand gasesc un blog care are articole frumoase, imi place sa stiu ce fel de persoana se afla in spatele lui si ce relatii are. Asa ca pe langa articole mai citesc si comentarile aferente si dau de alte persoane frumoase (sau nu), si ma uit in lista de bloguri ptr a afla pe cine promoveaza. Si uite asa mi-am largit eu cercul de cunostinte virtuale gasind oameni cu valori asemanatoare mie. Eu de obicei imi place sa comenteez atunci cand am timp, si consider ca am de spus ceva insa daca comentez de 3, 4 ori pe un blog si nu mi se raspunde o iau ca pe o neacceptare si nu mai insist.

Nu cred ca am un blog reprezentativ ptr un anume domeniu nici n-am plecat pe ideea asta; doar aveam prea multe de spus si spatiu prea putin ;)
Nu stiam ce-o sa ma astepte, nici ce rezultate o sa am, nici daca voi reusi sa intretin spatiul acesta intr-un fel care sa nici nu imi ma dea viata peste cap dar nici sa devina un loc de pierdere de timp sau dezagreabil.
Majoritatea articolelor au fost din experienta mea personala, gandurile si preferintele mele, lucruri in care eu cred sau le-am testat. Deci mi-am expus aici o parte din viata mea si din valorile mele. Am pus si articole care nu mi-au apartinut insa am mentionat sursa si le-am pus aici ptr ca erau prea frumoase ca sa nu vi le arat si voua si oricat m-as fi straduit n-as fi reusit eu sa le scriu mai frumos decat erau deja scrise.

Va multumesc tuturor si va doresc un weekend binecuvantat.

Unde as vrea eu sa fiu acum...

Aici:

Credinta

Acesta este 'Credinţa'
Este un câine născut în Ajunul Crăciunului anului 2002. S-a născut cu 3 picioare - 2 sănătoase cele de la spate şi unul din faţă anormal, care a trebuit amputat. Desigur nu putea să meargă când a fost fătat. Oricum mama lui l-a părăsit.

Primul său stăpân nu a crezut că poate supravieţui şi de aceea s-a gândit că ar fi mai bine să-l “adoarmă”.
Insă noul stăpân, Jude Stringfellow, la întâlnit si a dorit să aibă grijă de el. Ea a fost hotărâtă să antreneze acest câine şi să-l înveţe să meargă singur.
De aceea l-a botezat CREDINŢA

Pentru început ea a pus câinele “Credinţa” pe o placa de surfing pentru a-l obişnui cu mişcarea.
Mai târziu ea a folosit unt de cocos pe o lingură scobită, ca momeală şi recompensă pentru ca el să stea vertical (pe picioarele din spate) şi să ţopăie în jurul ei.În acelaşi timp, alt câine din casă îl ajuta şi-l încuraja de asemenea să meargă. În mod uimitor, după numai 6 luni, ca o minune, Credinţă a învăţat să stea în echilibru pe picioarele din spate şi prin sărituri să meargă.
După un alt antrenament în zăpadă, el a învăţat să meargă –păşind ca o fiinţă umană.

Lui Credinţă îi place acum să se plimbe. Oriunde se duce, atrage toţi oamenii în jurul său. Acum a devenit faimos pe scena internaţională. A apărut în ştiri de presă şi în programe TV. A fost tipărită şi o carte despre el, numită “ Cu puţină Credinţă” şi se consideră că o să apară în unul din filmele Harry Potter.

Actualul stăpân, Jude Stringfellow, care l-a învăţat să meargă, pregăteşte o călătorie în jurul lumii pentru a predica - faptul că cineva, în ciuda unui corp imperfect, poate avea un suflet perfect.

Totdeauna în viata exista lucruri nedorite. Probabil cineva se va simti mai bine daca altcineva îti schimba punctul de vedere, spre alta directie.

Sper ca acest mesaj va aduce fiecaruia un nou mod de a gândi despre ceilalti si ca fiecare poate aprecia si poate multumi pentru fiecare zi minunata care urmeaza.

Credinta este o demonstratie continua a Puterii Vietii !

*****

Am primit acest mesaj pe mail. Mi-a placut foarte mult si m-am gandit sa-l impartasesc cu voi. Una din persoanele care mi l-a trimis l-a primit tocmai cand trecea printr-o perioada grea. isi dorea mult o operatie estetica pe care oricum nu avea bani sa o faca dar nici nu avea nevoie de asa ceva. ajunsese sa nu se mai iubeasca si sa creada ca doar acea operatie ii putea da valoare.
Eu am primit mesajul cand eram foarte dezamagita de un sir de evenimente din viata mea. De multe ori cautarea perfectiunii ne face sa nu ne mai apreciem. Despre acceptare si ce-am putea schimba am mai scris mai demult aici.
Va doresc tuturor o saptamana frumoasa in care sa va bucurati de viata, de voi, si de cei din jur

Giveaway Gatta

Va anunt cam pe fuga ca pe blogul Simonei se desfasoara un giveaway unde puteti castiga 3 perechi de ciorapi de dama Gatta.
Azi e ultima zi dar daca va grabiti mai prindeti locuri :)

A Mother's Prayer

Astazi am avut parte de cel mai scurt examen din viata mea. A durat 10 minute cu tot cu intratul si iesitul pe usa. Si am luat si nota mare :)
De bucurie (si nu numai) m-am intors acasa si m-am culcat impreuna cu fiica-mea care adormise la mine in wrap de cand am ajuns pe scarile facultatii.
M-am trezit tarziu abia cand trebuia sa-mi iau fiul de la gradinita si va spun ca a fost cel mai bun somn din ultima saptamana :)
Acuma seara in timp ce cautam 2 melodii vechi si frumoase am dat peste urmatorul cantec care m-a facut sa si renunt la cautarile initiale si sa ma las invaluita de mesajul frumos care il transmite. L-am ascultat din nou si din nou in timp ce-mi priveam copiii cum se jucau in jurul meu.
Il dedic tuturor mamelor care le cunosc atat in lumea reala cat si cea virtuala indiferent ca au copii mici sau mari sau care au inca copiii in burtica :)

Si era sa uit sa va spun ca azi a fost The Big Day pentru Primavara de poveste care a nascut prin cezarina un copil frumos si isi revine asa incetut.
Cantecul e cadoul meu pentru ea si bebelus

De reamintit

BUNATATILE DOMNULUI NU S-AU SFARSIT, INDURARILE LUI NU SUNT LA CAPAT, CI SE INNOIESC IN FIECARE DIMINEATA.

SI CREDINCIOSIA TA ESTE 
ATAT DE MARE

Mi-am luat acum o pauza de la treburile mele ca sa va arat si voua cu ce priveliste frumoasa am fost intampinata eu dimineata de cand m-am trezit (si acuma privesc pe geam cum ninge) si sa va spun ca aceste cuvinte de inceput vreau sa mi le reamintesc in fiecare dimineata care va veni de acum inclolo. Nu doar pentru ca urmeaza o perioada mai grea pentru mine ci pentru ca in pofida firii mele optimiste si binevoitoare in ultimul timp m-am lasat afectata atat de mult de atitudinea unor persoane apropiate mie, incat ma vad slaba si neputincioasa in fata pozitiei lor. Lucru care m-a afecteaza in comportamentul meu in preocuparea gandurilor mele si unele atitudini din ultimul timp de care nu-s deloc mandra.

Revenind la perioada grea ce urmeaza si care se numeste sesiune -sigur stiti toti cei aia- vreau sa spun ca ma simt nepregatita si ca in anul acesta am avut de cateva ori ganduri de a intrerupe facultatea din motive subiective bineinteles.
Ceea ce m-a determinat sa continui a fost pe de-o parte o mana de oameni care m-au sustinut, ajutat, incurajat (sotul, mama, un grup de colege) si pe de alta parte faptul ca eu cred ca Dumnezeu va folosi cunostintele acumulate in anii acestia in viitoarea mea profesie. Asta daca voi reusi sa profesez deoarece marea majoritate a oamenilor cu care vorbesc lucreaza in cu totul alt domeniu decat cel care l-au studiat.
Acestea fiind zise ma intorc la proiectele mele deoarece pauza s-a terminat
Inchei cu textul de inceput si va doresc tuturor sa aveti parte de zile frumoase alaturi de persoanele dragi, sa va bucurati de joaca si de odihna, de munca care o faceti, si cei care sunteti in sesiune sa aveti parte de succes la examene.
*****
Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.
Plangerile lui Ieremia 3:21-24
*****

Something More

"Where we go when hope runs out?
When we are empty
when there's nothing left"

"Sometime I get so tired
just trying to find a place, to lay my head
I look up to the sky
I fell the warmest light comfort me,
I've seen the great heights,
reminding me.. I'm alive,
I don't wanna die,
I don't wanna waste another day, or night
I know there's something more
than what we're living for
I see it in the stars,
I feel it on the shores,
I know there's something,
I know there's something more.

I think we're all afraid
that we might be alone
alone down here,
we all want to have some faith,
at least that's true in my case,
to just believe,
I've seen the great height,
reminding me... I'm alive,
I don't wanna die
I don't wanna waste another day, or night,
I know there's something more
than what we're living for
I see it in the stars,
I feel it on the shores,
I know there's something,

This world may crumble,
into the ocean,
it could all end tonight,
I undermined You,
then tried to find You,
my only source of Light,

Breathing I am...
Breathing I am...Alive !"

"When I was 10 years old, I tried to commit suicide
I had lost my hope, I tried to drown myself but I couldn't do it
God had a plan for my life, to give hope to other people
trought my story"

Giveaway la Kiddy Shop

Si uite cum imi anunt eu participarea la primul giveaway de pe anul asta care este organizat de Kiddy Shop. O fac cam tarziu avand in vedere ca stiu de cateva zile si vroiam sa promovez acest concurs mai ales printre mamici deoarece premiul oferit este un set Maison Boo pentru mamici si burtici ;)

Setul contine 4 produse organice frumos ambalate si se ofera prin tragere la sorti.

Despre blogul Kiddy Shop n-am decat cuvinte de lauda; cele doua mamici care il administreaza fac o treaba excelenta; traduc carti, articole despre cresterea copiilor, babywearing, si scriu despre produsele din magazinul Kiddy Shop: jucarii, cosmetice, scutece, lenjerie, carrieri.
Magazinul este usor de cotrobait si bine aprovizionat la categoria copii. Pentru femei au cosmetice naturale, absorbante si sutiene de alaptare. Ce mi-ar place mie sa aduca ar fi bluzele de alaptare pentru mame :) Stiu eu cateva mamici care sunt interesate de asa ceva ;)
Va recomand din toata inima sa le faceti o vizita si sa va inscrieti la concurs. Chgiar daca nu sunteti inca mame si nici insarcinate nu sunteti, poate aveti vreo prietena care sigur i-ar prinde bine un asemenea cadou.

Va pup si va doresc o noapte linistita.

Aplauze pentru tătici

Vreau să dedic acest filmuleţ soţului meu şi tuturor taţilor care ajung pe aici printre nori. Soţul meu a început de ieri lucrul, concediul a fost frumos, timpul s-a scurs altfel cu el acasă şi, ca un cadou de sus, duminică după ce ne-am întors de la biserică în loc să mergem să mâncăm, ne-am bucurat toţi de ninsoarea care a acoperit parcul. O zi în care am văzut mulţi tătici tăvălindu-se cu copiii prin zăpadă, făcând (familii de) oameni de zăpadă, trăgând săniile şi bulgărindu-se, spre încântarea şi deliciul copiilor. Mi-am luat şi eu porţia mea de bulgăreală şi de tăvăleala :) printre râsete şi pupături.
Îţi mulţumesc iubitule

Slow Motion

Bine v-am regasit in noul an dragilor. Va multumesc pentru toate urarile si va doresc din inima sa fiti binecuvantati.
Ce repede a trecut timpul. asa-i? A trecut deja o saptamana din anul acesta, an care cu toti speram sa fie mai bun. Eu am asteptari mari. si de la anul in sine si de la mine :)
Si asta nu doar pentru ca mi-am facut intrarea in noul an frumos, ci pentru ca tind mai sus, vreau sa-mi valorific mai intelept potentialul pus in mine de Dumnezeu si sa imi implinesc scopul pentru care am fost creata. Nu, nu sunt la intrecere cu nimeni si nici macar perfectionista nu sunt insa stiu ca sunt si pot mai mult de atat, si mai stiu ca drumul asta spre descoperire este acompaniat de frumusetea celor din jurul meu si a bunatatii lui Dumnezeu.

Va spuneam ca am petrecut revelionul frumos, a fost cel mai frumos revelion de pana acum, cu persoanele care le pretuiesc cel mai mult, intr-o atmosfera plina de dragoste. Am dansat, am facut poze, ne-am uitat la filme. Cu 15 minute inainte de miezul noptii dansam cu sotul si copiii mei pe un cantec de-a lui Abba si in acea veselie si frumusete am avut un moment de detasare parca. Ca si in filmele acelea cand se aud doar cateva zgomote de fond, doar ecoul vocilor al rasetelor, imaginea curge incet, asa slow motion; asa-mi vedeam eu copiii leganandu-se si topaind, sotul invartindu-i pe cate unul, rasete, piruete, beteala in par, O stare de fericire ma umplea pe dinauntru, si asemeni unei fantani arteziene vroia sa iasa la suprafata si sa raspandeasca in jur tot ce sufletu-mi simtea. Eram inconjurata de dragoste, pluteam in ea, o respiram si o simteam cum imi incalzeste toata fiinta mea.

"Sunt fericita" gandeam
Privirea mea s-a oprit asupra sotului meu si am vazut in ochii lui acea stare de fericire care o simteam eu. Copiii vroiau la noi in brate. Pupaturi. piruete. Privirea sotului meu ma fixa si de-abia atunci acea arteziana din mine a tasnit in jur imprastiind scantei de dragoste, artificii de recunostinta. sub forma de lacrimi. Era atata fericire, atata implinire, atata frumusete, ca nu stiam s-o exprim altfel decat razand si plangand. Ma simteam ca o printesa. Inconjurata de printi la un stralucitor bal. Nici nu conta ca fiul meu ma calca pe rochie, fiica-mea ma tragea de cercei, beteala si freza facuta intr-un minut si-au schimbat locul initial, manute mici erau la mine in decolteu cautand o bucurie. Tot acest tablou al nostru as fi vrut sa existe un aparat de filmat undeva sa-l inregistreze. sa-l imortalizeze.

Incet timpul a reinceput sa curga normal. Am fugit repede si m-am schimbat de rochia care cu catva timp in urma mi se paruse o idee buna, ne-am luat gecile pe noi, mi-am pus zana in sling si am fugit afara la artificii. Fiul meu a fost extaziat vazand atatea "explozii de bombe colorate" si dupa ce am intrat in casa i-am pus pe calculator videoclipuri cu artificii ca sa-si astampere pofta :)
Tortul a fost foarte bun, de fapt au fost doua torturi foarte bune deoarece fratele meu a facut si el un megatort cu mere. Apoi dans si filme pana cand am adormit inghesuiti unul intr-altul in timp ce spuneam povesti :)
Spuneam ca as fi vrut sa fie filmata acea noapte dar acum cand scriu aici mi-am dat seama ca toata filmarea e in inima mea. am butonul de start aici in mintea mea si apoi filmul se desfasoara incet, reactivand din nou emotiile, simtindu-ma coplesita de tot acest har care il am.

Stiu ca timpul trece si aduce cu el alte amintiri. Prezentul este format din viitoruri trecute. Cine stie ce v-a mai urma. Aleg sa ma bucur de prezent, de mine si de oamenii din jur, sa privesc in trecut atat cat sa fiu recunoscatoare si/sau sa invat ceva, si visez la un viitor in care persoanele dragi mie sa fie fericite & sa se bucure de viata.
Sunt recunoscatoare ptr tot ce sunt si tot ce am; am scris despre asta cand inca nu se incheia anul, si daca ar fi sa mai adaug ceva ar fi persoanele deosebite care le-am cunoscut si prin intermediul acestui blog si de la care am avut de invatat. Va multumesc tuturor ca v-ati facut timp pentru mine.
Anul acesta va fi unul provocator ptr mine. Pana in vara va trebui sa iau niste decizii importante deoarece termin facultatea, am de dat o licenta, fiica-mea implineste 2 ani si eu trebuie sa imi gasesc de munca :)
toate in acelasi timp :(
asta daca nu mai pun in calcul si o chirie mai buna si mai ieftina.

Dar despre ce-mi doresc punctual ptr anul acesta, intr-o postare viitoare deoarece acum ma pregatesc sa ies la joaca in zapada cu ai mei printi.
Va imbratisez pe toti, asta daca nu cumva veniti si voi la bulgareala :)

LA MULŢI ANI!!!

Ştiu că o parte din voi deja petreceţi aşa că nu vă spun prea multe vorbe.

PRIVIŢI ÎNAPOI CU IERTARE

ÎNAINTE CU CREDINŢĂ

ÎN JOS CU ÎNŢELEGERE

ŞI ÎN SUS CU RECUNOŞTINŢĂ

Ne vedem la anu'

Alăptarea - ce spun altii

Profit de faptul ca in bucataria mea se afla 3 barbati extraordinari care pregatesc meniul de revelion si ma apuc sa scriu ultima postare despre alaptare din acest an.
Nu, sa nu intelegeti gresit, personajele masculine din bucataria mea sunt cei mai importanti 3 barbati din viata mea, sotul meu, baiatul meu si fratele meu, care ma iubesc foarte mult si s-au hotarat sa-si faca de cap in bucatarie, fiecare in felul lui, mie dandu-mi liber
Subiectul de azi este despre ce spun/au spus oamenii din jurul meu despre alaptare si felul in care m-au influentat vorbele lor.
Primele sfaturi despre alaptare le-am primit de la mama mea cand a aflat ca sunt insarcinata. A fost un pic ciudat pentru mine sa aud din gura ei despre asa ceva deoarece eu n-am crescut cu ea si nu aveam o relatie prea intima. Ea mi-a spus pentru prima oara sa-mi tin copilul in brate si sa nu-l las sa planga; sa il alapez de cate ori vrea el, sa dorm cu el in pat si sa-l leagan pe picioare.

Mi-a spus ca organismele noastre, al meu si al copilului se cunosc deja ptr ca el traieste deja in mine si crestem intr-un fel amandoi. Ca nici o alta persoana nu va cunoaste mai bine nevoile copilului meu ca mine. Ca eu si bebele avem deja un permanemt flux de informatii pe mai multe nivele dar dupa ce voi naste, faptul ca eu imi voi alapta copilul va aduce un plus de siguranta copilului care nu va mai fi prins de mine din interior ci prin aratarea dragostei si disponibilitatii mele permanente fata de el. Ma simteam asa de bine privind-o cum rosteste cuvintele cu atata blabdete ca pe o poveste care un copil are nevoie s-o auda. Se uita in ochii mei si vorbea despre viitorul care ar vrea sa il am eu cu copilul meu. si desi aveam si eu aceleasi dorinte nu reuseam sa deschid gura sa le exprim in fata acestei femei care stia ce este suferinta si dorul ce copii.

Ea mi-a spus ca alaptarea nu este atat despre foamea copilului ci despre edificarea lui, despre satisfacerea nevoilor lui sufletesti. Ca sanii ei vor fi mereu plini de lapte atata timp cat copilul va avea nevoie si laptele va fi in cantitatea suficienta pentru el cat sa se sature. Nu a fost singura data cand mi-a vorbit despre frumusetea actului alaptarii, insa aceasta prima oara a fost de o deosebita importanta ptr mine pentru ca dupa aia au urmat alte pareri/sfaturi/povesti care au fost de alta natura. nu numai ca nu s-au ridicat la nivelul vorbelor mamei mele dar au avut si alt impact asupra mea deoarece stirbeau din frumusetea acestei experiente a alaptatului si mai ales, ii negau importanta.

Despre sfaturile nepotrivite care nu-i prind bine unei gravide sau mame care a nascut sa le auda nu-mi place sa vorbesc pe larg acum dar ele sunt cam exact inversul celor spuse de mama mea. (suptul la program- pauza de 3,4 ore; timp cronometrat la san-nu mai mult de 10 min la unul apoi la celalalt tot 10 min; dat apa sau ceai intre masele de lapte- ca i-o fi sete; suplimentat cu lapte praf-ca laptele de mama face colici, diaree; dupa 6 luni laptele de mama nu mai e bun; dupa un an ii afecteaza sexualitatea; alaptatul prelungit il face un dependent si nu se va descurca singur in viata) Aceste sfaturi, pareri, le-am auzit din gura diverselor persoane: femei gravide, doctori, asistente, mame intalnite in parc, prietene de-ale mele care citesc anumite carti care dupa parerea mea ar trebui sa fie interzise, ca sa nu mai vorbesc despre ce se gaseste de citit pe internet.

Pentru ca timpul mi-a expirat si trebuie sa merg la bucatarie, de unde nu mai ies pana nu termin tortul, am sa mai scriu doar cateva cuvinte care mi-au placut mie mult de pe blogul Amei: "it's not about my right to breastfeed it's about my childs right to eat"

mai pun un link catre o conversatie impresionanta care n-o sa va para rau daca o cititi pana la sfarsit deoarece ve-ti vedea ce mult inseamna perseverenta unei persoane dispuse sa ajute

Si mai scriu doar o concluzie a fiului meu de 3ani si 9 luni cu care m-a emotionat de curand. Alaptam amandoi copiii deodata si fiica-mea se oprea din cand in cand si radea la el. El sugea intr-una. La un moment dat se opreste. "Mami, la tata ei nu mai curge lapte?"
"Ba da. dar acum se joaca si ea."
"Atunci vreau eu de la tata ei." si odata se infinge in tata stanga si incepe sa suga. Ridicand ochii spre mine: "mami, la astalalta vine mai mult lapte."
"Dar de unde crezi tu ca vine laptele meu?"
"Pai.. de aici". zise el si puse mana langa tata.
"pai cum de acolo?"
"de aici. de la inima ta vine."
:)


Laptele meu vine din inima. si am aflat asta de la copilul meu.

Blog award la sfarsit de an

Am primit de la Blueroses si de la Simona acest premiu pe care l-am primit si de la Dia mai demult. Le multumesc frumos ca s-au gandit la mine si mai ales chiar vreau sa cred ca au gasit ele ceva deosebit la blogul meu de l-au premiat

Premiul are ceva reguli :) care nu promit ca o sa le respect :)
Am ales sa-l fac acum la sfarsit de an deoarece persoanele carora l-il dau mai departe sunt majoritatea mamici pe care le apreciez pentru tot ce-au insemnat ele pentru mine, pentru tot ce fac, pentru influenta si frumusetea lor.
Deci. about me. ceva ce inca n-am spus
1. ma atasez mult de persoane si mai putin de lucruri
2. imi place sa scriu scrisori, povesti, felicitari
3. imi place sa dorm mult, sa citesc, sa ma exprim prin dans, sa fac fotografii, sa-mi privesc copiii cand se joaca cu sotul meu
4. nu-mi place cand cineva imi supara copiii sau sotul. simt nevoia sa dau replica inapoi si sa nu mai am tangenta cu respactva persoana.
5. sunt cam uituca :)
6. imi plac florile puternic mirositare (zambilele, liliacul) marea, nisipul si soarele, zapada multa multa, inghetata, ciocolata
7. nu suport sa fiu certata cu cineva, suparata. prefer sa fac eu primul pas spre impacare.
Si-l dau mai departe catre Roxana, Cristina, Raluca, Diana, Ralu, Adelle.ro, Mimi, Ama, Primavara de poveste
Spuneam ca toate aceste doamne sunt femei care eu le admir pentru ceea ce exprima ele prin postarile lor. Desi au casa, sot, copii si (unele dintre ele) slujba, si-au facut timp sa intretina si un blog scriind despre ele, experientele lor, placerile, neplacerile lor, potolindu-mi mie setea de cunostinte, starnindu-mi imaginatia sau amuzandu-ma/ emotionandu-ma dupa caz, dandu-mi lectii de viata, inspirandu-ma.
Sa stiti ca nu-i usor sa ai grija si de un blog pe langa toate celelalte aspecte din viata ta. mai ales daca vrei sa scrii ceva util, inteligibil, placut, nu doar sa scrii cuvinte. Eu de multe ori am inceput dimineata un articol si l-am terminat abia seara, sau a2a zi, sau a 3a. Am postari incepute tocmai din vara care au ramas nefinalizate si nu stiu daca vor iesi la lumina pana la vara ce vine :))
Cel mai usor mi-e sa copiez ceea ce primesc pe e-mail insa atunci cand vreau sa scriu un articol imi ia timp, energie, si alte resurse necalculabile.
Imi place sa fac asta si imi place sa cred ca o fac bine. altfel as refuza premiul ;)
Gata. acum o sa trec la vizionat un film si maine sper sa apuc sa scriu ceva frumos despre alaptare.

Regulile sunt in numar de 2 :)
~ să spun 7 lucruri despre mine
~ să ofer premiul altor 15 bloggerite.
Eu m ales acele bloguri care cred ca li se potriveste acest premiu si care m-au influentat pe mine in acest an. sunt sigura ca mai sunt bloguri deosebite tocmai de aceea astept sa vad alegerile celor care il primesc.

Leapsa muzicala.

Daa. Alta leapsa. M-am incaltat zilele trecute cu o leapsa de pe blogul Ralucai si acuma ptr ca am terminat de vazut un film m-am gandit sa-i dau drumul
;)
Asadar melodii cu o insemnatate aparte, melodii care ne leaga de anumite evenimente din viata noastra, deci nu cele preferate.

Nr 1. From This Moment On
Our wedding song. Melodia pe care mi-am facut eu intrarea :)
Nu am vrut traditionalul mars nuptial ci am vrut acesta melodie care exprima exact ceea ce era in inima mea. Vroiam o nunta in aer liber cu soare, viori, flori, pomi infloriti, libertate de miscare, oameni fericiti, fotografii in natura,.. dar.. Dar mi-a placut si asa cum a iesit. cu toate ca vremea nu ne-a prea ajutat. Partea frumoasa a fost ca am ajuns in fata mirelui meu exact cand Shania Twain canta: i give my hand to you before my heart..." ohh ohh. M-as casatorii din nou in fiecare an cu acelasi barbat cu care am rostit juramintele de casatorie.
Doar ca as schimba complet decorul.

cantecul original aici

Nr 2. Can't Live A Day
Cand a implinit fiul meu 1 an am facut un filmulet cu fotografii din anul acela si am pus aceasta melodie care i-o cantam seara/noapea/ziua cand il leganam, cand il alaptam. Desi nu-mi ieseau toate armoniile a fost cantecul cu care l-am inconjurat de fiecare data pe fiul meu, si va ramane "cantecul nostru". mai sunt si altele dar asta este "cantecul"


Nr 3. Because you loved me
Special pentru mine si sotul meu am avut mereu niste melodii superbe care ni se potrivesc ca manusile. Aici m-e greu sa ma opresc doar la una dar v-o prezint pe cea mai cantata de mine -cine ma stie, ma cunoaste :)
Da stiu. nici cu vocea acestei artiste nu ma pot compara, dar ce sa fac dac mie melodiile astea imi plac.
Initial am vrut sa fie asta melodia noastra de la nunta, dar m-am razgandit si am zis ca va fi melodia de la nunta de argint, sau de aur, care o fi prima :)


Nr4 Amazing grace este melodia mea si numai a mea. O melodie deosebita care o cant de aproape 10 ani de cand mi s-a descoperit dragostea lui Dumnezeu. De atunci zi de zi imi dau seama ca traiesc doar prin Maretul Sau Har. Imi place foarte mult aceasta versiune, insa ma bucur si de alte voci care o interpreteaza si chiar vreau sa cred ca cei care o canta, cu adevarat si cred ceea ce canta. Pe mine muzica gospel ma defineste. pe viata.

alta varianta care imi place aici

Nr 5 Daca ai sti Melodia inceputurilor noastre :) Aceasta melodie mi-o punea s-o ascult la munca colegul meu (care a devenit intre timp prietenul meu si apoi sotul meu)
Culmea era ca toti ceilalti colegi si-au dat seama ca el era indragostit de mine numai eu habar n-aveam. Zi de zi punea acest cantec (si altele cu mesaj asemanator), dar eu nu pricepeam. Intr-un tarziu am aflat si eu ceea ce toti stiau deja si ceea ce si inima mea isi dorea, ca el e indragostit de mine. Maaai, ce mai amintiri...

versiunea live aici

Nr 6 You Will Always Be A Child
De-a lungul vietii mele am avut parte de multe schimbari in fiinta mea insa asa de dramatice, importante, inaltatoare au fost de-abia in acesti ultimi 10
Credeam ca viata este intr-un anume fel. asa cum mi-o imaginam eu. raportat la experientele mele/imaginatia mea. De-abia dupa ce am inceput sa iubesc cu adevarat si sa ma dedic sufleteste am inceput sa traiesc profunzimea vietii cu consecintele de rigoare. Eu cea care credeam eu ca sunt , nu mai eram. Ma transformam intr-o alta fiinta. Mai bine zis, ieseam la lumina, ma cunosteam, ma descopeream; din interiorul meu, fiinta care eram destinata sa fiu cu adevarat incepea sa traiasca din ce in ce mai intens viata. O astfel de secventa de metamorfozare (nu-mi vine cuvantul) a fost si cand am nascut-o pe fiica mea cea mica. Crezi ca sti cu toate simturile tale ceva care e indeajuns, insa Dumnezeu iti pregateste clipe speciale in care te lumineaza si aceasta lumina patrunde inauntrul tau aducand un nou nivel al cunoasterii, al simtirii. bineinteles ca odata cu aceasta intelegere vine si responsabilitatea. Un copil este o minune, si e felul lui Dumnezeu de a iti spune ca te iubeste. Mai jos e o melodie care m-a lovit pe mine intr-o zi cand imi priveam fiica dormind la pieptul meu. stiam doar cateva acorduri si cateva cuvinte care mi le aminteam asa vag, parca demult, dintr-o alta viata. Doua zile am tot cautat informatii despre cantec si cand l-am primit pe mail l-am ascultat intr-una cateva zile

versiunea in limba romana aici

Nr 7 Et Si Tu N'Existais Pas
Tot legat de textul de sus, de cunoastere, de dragoste, de apreciere, de felul lui Dumnezeu de a-mi spune ca ma iubeste, nu ma pot abtine sa nu pun si melodia aceasta superba care e reprezentativa pentru momentele noastre de tot felul: certuri, impacari, mesaje, intalniri, surprize, etc, etc. Dupa prima nostra cearta zdravana asta a fost cantecul impacarii.


Da. stiu ca am scris mult :)
Dau leapsa mai departe la Primavara de poveste, Diana, Ralus, Miriam, Ama, Descude, Coco, Loredana, Alexandra, Federova, Strumfita
Din experientele trecute am observat ca nu toti cei nominalizati fac lepsele asa ca va invit pe toti care sunteti dispusi sa va impartatiti anumite evnimente din viata voastra sa preluati aceasta leapsa.

De-ale mele

M-am tot gandit daca are rost sa va spun cum am petrecut noi aceste sarbatori si am ajuns la concluzia ca nu. Apoi m-am tot razgandit de vreo cateva ori si uite asa am ajuns aici la calculator incercand sa leg doua vorbe.

In primul rand sunt foarte bucuroasa pentru ca sotul meu a avut concediu (si mai are inca pana in ianuarie) asa ca am sarbatorit (si mai sarbatorim inca) nasterea Domnului Isus Cristos, in pace, fara graba, fara aglomerare, impreuna toti acasa cu musafiri anuntati :) sau neanuntati.

Motivul cel mai important pentru noi este Isus Cristos. El este personajul principal din toata sarbatoarea asta. El ne-a adus pacea care ne umple inimile atunci cand totul in jur pare ca se prabuseste, el ne-a adus bucuria, speranta, mantuirea, viata.
Ne-am bucurat si ca la serbarea de la gradinita educatoarele au organizat totul foarte frumos si i-au invatat pe copii sa puna in scena insemnatatea Craciunului pe langa cantecele pentru Mos Craciun.
Da. ne-am mai bucurat si ca fiul nostru a intalnit 3 mosi craciuni si a primit cadouri de la toti 3, observand el ca ceva nu e in regula cu ei, prea erau ei diferiti asa ca au urmat felurite intrebari :)
Si ne-am bucurat si de bradul (re)impodobit in fiecare zi prin grija copiilor mei :) Eu cand am fost copil n-am avut brad asa ca ma bucur alaturi de ei si ii las sa-l impodobeasca/despodobeasca cum vor ei.

Si ne-am bucurat si de cadouri. Eu mi-am primit portia de cadouri inainte de Craciun prin intermediul celor care m-au votat/ales drept castigatoare la concursurile lor asa ca nu m-am mai asteptat la nimic acum. deci chiar nu mai aveam nevoie de cadouri. Dar fratele meu m-a cadorisit cu dulceata de trandafiri originala ;) mmmmm asa ca m-a atins la (o) coarda sesibila.
Ar fi fost fain daca am fi avut si zapada dar eu inca mai sper sa ninga si sa mergem cu sania, sa facem oameni de zapada. Daca nu, o sa ajungem doar la patinoar. Dar eu tot mai sper :)
Acum urmeaza sa ma laud un pic cu cadourile mele si sa multumesc prin asta celor ce mi le-au trimis:
Pe blogul Alexandrei am castigat aceasta bratara,

si pentru ca imi plac tare mult cerceii facuti de ea, Alexandra a facut specially for me unii foarte draguti in culorile alese de mine :)

De la Diana am primit un sling frumos datorita voturilor acumulate pe blogul Roxanei.

Tot pe blogul Roxanei am castigat o bluza ptr alaptare de la Iulia

De la Simona (Sfaturile bunicii) am primit urmatorul set: argila rosie, ulei de ricin, ulei de migdale, apa de imortelle tot in urma castigarii unui concurs

De la draga de Ioana am primit chiar in saptamana dinaintea Craciunului inca 5 scutece ptr fetita mea.

Tot in saptamana aceea am castigat pe blogul Laurei un voucher de 50 lei pe Iasi Comanda si am ales aceasta jucarie despre care voi povesti mai pe larg intr-o postare separata

Carti, carti carti. De data asta m-am pregatit din timp cu cadourile pentru copii si am comandat pe Librarie.net un teanc de carti pentru copii care le vanam mai demult, de la Editura Aramis alt teanc de carti, si inca de la doua librarii cateva carti care nu mi-au ajuns inca :)

Am inceput deja sa citim din ele si ne plac foarte mult. O singura carte dintre toate astea este pentru mine restu doar pentru copii :)


In loc de final va las cu doua desene animate care impreuna cu copiii le-am tot urmarit in zilele acestea

Tom and Jerry: A Nutcracker Tale (Dublat Romana)
               


           

Primiti cu colinda?

"Dar ingerul le-a zis: "Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi, in cetatea lui David, vi S-a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul. Iata semnul, dupa care-L veti cunoaste: veti gasi un Prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle." Si deodata, impreuna cu ingerul, s-a unit o multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand: "Slava lui Dumnezeu in locurile preainalte si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui." ~Luca 2:10-14

Stiu ca e tarziu dar de-abia acum am ajuns cu colinda si la voi.
Urmatoarele persoane sunteti colindate cu draga inima incepand de acum si pana cand va veti satura de ele (sau de mine)
Adela, Alexandra Chereches, Alina Nicoleta, Andreea, Blueroses, Casa cu cadouri, Cristina, Coco, Cristina, Cuvinte ratacite, Dia, Diana, Laura, Gabi, Geta, Gabriela Cojocaru, Irena, Ioana, Iulian & Luminita, Marilena, Mimi, MoGio, Primavara de poveste, Raluca, Ralus, Roxana, Sabina, Simona, Sorina,

Si-acum e randul celor fara blog :)
Cristina, Claudia, Katy& Raul, Iosif Maria, Mariana - Sebis,












































Va imbratisez pe toti si va doresc ca pacea, bucuria, si mantuirea, adusa pe pamant de Cristos sa va umple inimile.
Nu-mi trebuie prajituri nici alte rasplati ;) as vrea totusi sa stiu care din colinde v-a placut mai mult.

Felicitari de iarna

Azi am avut planificate activitati de handmade si de sortare a cadourilor.
In privinta felicitarilor a iesit altceva decat imi propusesem eu la inceput dar suntem incantati cu totii de rezultate.

Pentru aceste felicitari a fost nevoie de urmatoarele materiale:
hartie alba/colorata, creion, foarfeca, capsator, lipici, oja, 2 copii, o mamica adaptabila :)
Am folosit hartie colorata taiata la dimensiuni de A5
Pentru inceput am facut un sablon ptr brad. Ptr sabloane de obicei folosesc hartie cartonata (cartonul de pe spatele creioanelor colorate, cariocilor, dresurilor). Deoarece fiul meu imi face observatii cand desenul nu e egal (simetric) de data asta am indoit cartonul in doua si am desenat jumatate de brad. Pe care apoi l-am decupat tot asa cu foaia indoita si a rezultat un brad, pe care l-am folosit ca sablon.

Cu sablonul indoit fiul meu a desenat o jumatate de brad pe hartia verde indoita. Eu am decupat si am obtinut un bradut verde "egal" asa cum ii placea fiului meu ;) Am capsat bradutul pe hartia albastra la mijloc am indoit in doua si am obtinut ce vedeti in imaginea a3a

Ce urmeaza mai departe este opera fiului meu care a fost foarte bucuros sa-mi foloseasca ojele de unghii ptr realizarea globurilor. asta pentru ca nu aveam acuarele ;)

Pentru felicitarea a2a am folosit tot sablonul de la inceput insa descfacut. fiul meu a facut conturul bradului pe hartia verde, eu am decupat

Din hartie alba am mai decupat eu un bradut putin-putin mai mare ca dimensiuni astfel ca suprapunand brazii unul peste altul sa se vada si o paticica din cel alb. Le-am lipit cu oja transparenta deoarece am constatat ca lipiciul care il aveam se uscase si nu mai era bun. Mai departe am lipit bradutul nostru "inzapezit" pe jumatatea de sus a hartiei cartonate albastra, si fiul meu a trecut din nou la desenatul globurilor cu oja. de data asta fara sa se grabeasca ;)

Eu am lipit in varful bradutului o steluta decupata dintr-o hartie sclipicioasa. strategic am pus-o ;) in asa fel incat atunci cand se inchide falicitarea partea de deasupra sa fie tinuta sub steluta

Si astfel felicitarile noastre au fost lasate la uscat departe de manutele copiilor. si astazi au ajuns la destinatari care au ramas foarte surprinsi de munca noastra in echipa.
Maine sper sa facem niste decoratiuni din hartie. daca nu ati facut pana acum va sugerez sa luati cateva idei de la Laura, Cristina, coshuletul colorath

V-am tzucat.

The snowman story

Daa. Povestea oamanilor de zapada ar fi trebuit sa inceapa altfel insa avand in vedere ca au fost facuti in mai nulte reprize, de-a lungul intregi zile din lipsa de curent electric :) i s-a dus tot aspectul liric
Asa ca o sa va spun o glumita citita de curand pe un alt blog

Wikipedia: Eu stiu totul !
Google: Eu am de toate !
Facebook: Eu stiu pe toata lumea !
Internet: Fara mine nu aveti valoare !
RENEL: Serios ??????

Deci oamenii de zapada au fost modelati pe intuneric de fapt la lumina unei lumanari firave, de mine si de fiul meu, ocazie in care m-a lamurit el si pe mine cine este monstrul care sta ascuns in intuneric. brrrr.
Eh, e un monstru care ii e frica de lumina. saracutul ;)

Sursa mea de inspiratie pentru oamenii de zapada a fost Ligia si ale ei bomboane gen Raffaello. E a 2a oara cand fac acest desert insa de data aceasta am mai adugat susan la reteta Ligiei si am inlocuit mai mult de jumatate din cantitatea de curmale cu stafide. Motivul nu a fost doar ca sa-mi iasa culoarea mai deschisa a bomboanelor ci si pentru ca mie-mi place foarte mult susanul, si copiilor mei le place; facut lapte sau in diferite creme este o sursa excelenta de calciu si magneziu. Mai multe informatii despre susan gasiti aici Pe blogul Ligiei veti gasi atat informatii importante despre ingredientele din retetele ei raw ci si sfaturi utile pentru o viata sanatoasa.

Reteta aceasta este foarte simpla dar si foarte gustoasa. Mai jos aveti prezentarea video din show-ul Ligia’s Kitchen.

Ligia Pop este promotoarea alimentatiei raw food in Romania, autor, raw chef, gazda show-ului “Ligia’s Kitchen®” care are 21 de episoade pana in prezent, fondatoarea si organizatoarea targurilor raw food nationale “Raw Generation®” si a miscarii “Romania Goes Raw”. Ligia a publicat pana in prezent trei carti despre raw food si o metoda inovativa de pian, deoarece pe langa toate acestea ea este si licentiata in muzica de catre Universitatea de Arte “George Enescu” din Iasi si profesoara de pian.

“Retete Vegane Fara Foc“
“Germeni si Vlastari, Surse de Sanatate si Energie”
“Deserturi pentru Parinti si Copii Sanatosi”
“Pasi in Lumea Muzicii”

Pentru episoadele din show-ul “Ligia’s Kitchen” care sunt in limba engleza, puteti selecta subtitrarea in limba romana apasand pe butonul rosu CC de sub video.

Ce-mi place mie la sotii Pop este ca ei amandoi sunt pe drumul acesta impreuna si se sustin unul pe celalalt. De obicei Ligia e cea care care executa minunatele retete si Raoul e in spatele camerei de filmat insa in ultimul lor episod Raoul ne onoreaza cu prezenta si cu iscusinta

Sper sa va incumetati si voi sa faceti acest desert raw-vegan sau chiar altul,
de ce nu.

Dragostea şi sărbătoarea

1 CORINTENI 13

VERSIUNE DE CRĂCIUN (sau, de ce nu, în ajun de orice mare sărbătoare!)

(autor necunoscut)

Dacă îmi împodobesc casa ca nimeni altcineva, cu panglici de mătase, cu seturi de beculeţe ce-ti iau ochii cu pâlpâirea lor sau cu baloane vesele ce-ţi aduc zâmbetul pe buze, dar nu-mi exprim dragostea faţă de familia mea, nu sunt decât un alt decorator, mai mult sau mai puţin talentat.

Dacă robotesc până la epuizare în bucătărie, pregătind mese îmbelşugate, frământând cozonaci pufoşi si înmiresmaţi şi aranjând apoi ca nimeni altcineva masa de sărbătoare, dar nu-mi exprim dragostea faţă de familia mea, nu sunt decât un simplu bucătar.

Dacă mă ofer să ajut la cantina socială, să duc Vestea Bună la azilul de bătrâni şi dacă dau tot ce am în scopuri caritabile, dar nu-mi exprim dragostea faţă de familia mea, nu-mi foloseşte la nimic.

Dacă împodobesc bradul cu îngeraşi argintii şi fulgi de zăpadă confecţionaţi cu migală (sau masa cu aranjamente florale inspirat si iscusit alcătuite), dacă particip la o serbare după alta, onorând nenumăratele invitaţii ce mi se fac, dacă nu lipsesc la nici o repetiţie de cor pentru marea Sărbătoare, dar în toate acestea nu mă concentrez în primul rând asupra lui Cristos, nu-mi foloseşte la nimic şi nu am pătruns adevăratul sens al Sărbătorii.

Dragostea se opreşte din gătit ca să îmbrăţişeze copilul.

Dragostea se opreşte din împodobitul casei ca să-i dea un sărut soţului şi să-i spună te iubesc.

Dragostea este plină de bunătate, deşi grăbită şi obosită.

Dragostea nu pizmuieşte casa celui care a pus pe masa împodobită festiv farfuriile din cel mai fin porţelan şi tacâmurile de argint.

Dragostea nu ţipă la copii să nu-i stea în cale, ci este plină de mulţumire că îi are, chiar dacă i se împletesc printre picioare.

Dragostea nu le face daruri numai celor care pot să dăruiască la rândul lor, ci se bucură să le pregătească daruri în primul rând celor care nu au din ce să dăruiască.

Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduieste totul, suferă totul.

Dragostea nu va pieri niciodată.

Suesa heartstrings