luni, 28 februarie 2011

Leul Lambert

Multi dintre noi ar putea crede ca, aparent, ca si leul Lambert, printr-o greseala a sortii ( barzei) am aterizat intr-o lume... inoportuna; si ca din cauza mediului nepotrivit, am ajuns sa nu ne mai implinim destinul. Dar stiti care e frumuseatea? ca vine un moment deosebit, cand, dincolo de ceea ce a facut mediul din noi, avem ocazia sa "rise up", sa devenim ceea ce suntem noi in adancul fiintei noastre. Cu alte cuvinte sa incepem sa traim viata care ne-a fost destinata, chiar in mediul ala. Watch this:


Elefantul Elmer - desene animate

Astazi m-am gandit sa va invit la desene animate. La noi in casa in fiecare zi se vizioneaza asa ca o sa va recomand si voua pe cele mai apreciate.

Elefantul Elmer
Cand am vazut prima data desenele astea mi-au dat lacrimile. Mi-am dat seama ca nu sunt doar pentru copii ci mai mult ptr oameni mari; mai bine spus, pentru parinti.



De fiecare data cand il vad imi reamintesc lucruri care le stiam deja dar imi sunt de folos in fiecare zi:
1 - copii/oamenii in general, pot fi asa de rautaciosi cateodata...
2 - cuvintele si atitudinile noastre au efecte devastatoare asupra celor ce le aud
3 - accepta-te asa cum esti
4 - e bine sa intalnesti pe cineva care sa-ti arate ca nu esti singurul ciudat :)
5 - fa ceea ce poti cu ceea ce ai
6 - esti asa cum esti, cu un scop. -adica mai pe scurt:
7 - esti valoros chiar daca nu toti vad asta

In lupta cu mastita

Miercuri a fost o zi grozava pentru mine. Dupa 5 zile de lupta cu o mastita insistenta am sarbatorit victoria asupra ei. Trebuie sa va spun ca primele 2 zile au fost groaznice. cine a trecut prin asta, stie.
Cu mai bine de o luna in urma am citit povestea Didinuskai pe 2 bloguri si o admiram pentru curajul si perseverenta ei si a celor ce au ajutat-o; si mi-aduc aminte ca imi spuneam ca eu nu o sa trec niciodata prin asa ceva, pentru ca daca n-am patit-o pana acum (la 6 luni), nici c-o sa mai patesc. Insa se pare ca necazurile vin neinvitate si neanuntate. Bineinteles ca experienta mea nici nu se compara cu cosmarul Didinuskai insa doar cand treci prin asa ceva te angrenezi cu toata fiinta ta in lupta si ii intelegi pe altii suferinzi.
M-am trezit intr-o noapte cu o durere insuportabila (ziceam eu) in sanul stang umflat si am incercat sa ma amagesc cu gandul ca o sa treaca pana a2a zi daca doar il masez. Insa de-abia a2a zi am aflat ce inseamna durere insuportabila; orice miscare care o faceam era crunta; nu mai suportam nici un material oricat de subtire sa-mi atinga sanul, si oricat a supt fetita mea, tot nu se dezumfla. Asa ca am sunat-o pe Roxana, si i-am povestit necazul meu. Am primit o consiliere prin telefon asa cum orice mamica isi doreste de la alta mamica. Cu o voce sigura si linistita, -in contrast cu starea mea- ea m-a calmat si m-a incurajat iar eu am ascultat-o si am pus in practica sfaturile ei in ciuda durerii, a gandurilor mele negative, si a faptului ca nu am vazut nici un progres 3 zile. Toata ziua dadeam la pompa ca nu ma induram sa ma mulg cu mana, stateam cu comprese, dusuri, si ma rugam. Am citit despre mastita cat am putut de mult, mi-am pus bebele sa suga foarte des, desii am primit sfaturi sa intrerup alaptarea, sau sa nu-i mai dau sa suga din sanul afectat, sau sa iau antibiotice. Sotul meu a fost cel care m-a sustinut tot timpul; ma suna si de la servici sa ma-ntrebe cum ma simt, daca m-am muls, cum e sanul, cum suge bebele. Noaptea nu puteam sa dorm aproape deloc pentru ca oricum stateam tot ma durea. N-am luat niciun medicament, nici macar algocalmin. Intr-o seara, mai precis intr-o noapte putin inainte de 12 cand picam de oboseala , dar nu vroiam nici sa ma culc, nici sa ma mulg, sotul meu mi-a spus niste cuvinte care m-au facut sa-mi aduc aminte cine sunt, ce rol am, si ca nu sunt singura. Orice femeie si-ar dorii sa auda cuvintele acelea in momentele in care este cumva la granita intre a-si plange de mila si a renunta. Iar eu de fiecare data cand ma apuca iar un soi de disperare ma incurajam cu cuvintele lui. Dupa 3 zile am inceput sa vad rezultate: incepea sa se dezumfle, nu ma mai durea asa de tare si nici asa incontinuu. De la durerile alea de san si de cap intr-o zi mi-a fost asa de rau ca am varsat, si de parca nu era de-ajuns, in a2a zi am mai si lesinat. Acum insa, eram asa de bucuroasa, ca am inceput sa sun acele fiinte care m-au incurajat desii era o ora tarzie. Asa un sentiment ca sunt pe drumul cel bun, ca mai am un pic si voi avea din nou sanul sanatos, ca pompam cu o voiosie ca a unui copil care a primit promisiunea unei bomboane. Si tot asa si urmatoarea zi, si noptile au devenit "dormibile", si durerea a disparut, iar umflaturile parca niciodata n-au existat. Imi admiram sanul ce frumos si aratos este si Ii multumeam lui Dumnezeu ca s-a sfarsit cosmarul.
Stiu ca nu sunt singura care a trecut prin asa ceva si nici cea mai de compatimit persoana n-am fost; insa vreau sa incurajez acele mamici care trec prin diferite momente de-astea care le panicheaza si le dau peste cap cursul normal al vietii. Nu sunt eu experta dar pot vorbi din experienta mea, din perspectiva celui care a trecut "pe acolo".
< Nu lasati ca vinovatia sa va copleseasca si sa va destabilizeze.
< Dispererea care v-a cuprins folositi-o ca pe un motor de a cauta solutii nu ca sa renuntati.
< Cautati ajutor, mamici care au mai trecut prin asa ceva, sau care au ajutat alte mamici.
< Folositi-va de toate metodele care impreuna duc la reusita:comprese, masaj, dusuri, pompa, varza...
< Nu lasati gandurile negative (de genul:o sa ma taie, o sa zica ca e altceva mai grav...)sa ia conducerea in mintea voastra.
< Iubiti-va copilul, iubiti-va corpul, iubiti-va pe voi.
< Priviti in viitor. Oricat de greu ar fi de suportat prezentul, cu durerea si chinul aferent, ganditi-va ca mai e putin si se va rezolva.
< Cereti ajutorul familiei, suportul lor; nu sunteti singura in lupta asta. Lasati-i sa va cunoasca durerea si starea prin care treceti.
< Rugati-va. Ceea ce nu poate face omul, poate face Dumnezeu.
Privind in urma, realizez ca a fost doar un episod din viata mea, o etapa mai grea, din care am iesit mai increzatoare, mai puternica, mai recunoscatoare.
Va multumesc ca ati citit si sper ca povestirea mea chiar sa fie de folos cuiva vreodata.

vineri, 25 februarie 2011

In parc

Pozele acestea sunt facute azi-noapte special pentru Ioana si Claudia. cele doua domnite care n-aveau somn, dar nici in parc nu vroiau sa vina. Sper sa va placa si data viitoare sa nu-mi mai refuzati invitatia.
Oferta mai e valabila inca 24 de ore :))

joi, 24 februarie 2011

Painici cu seminte

De data sta am avut doar faina neagra.


~ 1 kg faina neagra
~ apa cat cuprinde
~ 1 cubulet de drojdie
~ 1 lingura sare
~ 1 lingurita zahar
~ seminte de in
~ mac, susan, seminte de floarea soarelui, fulgi de ovaz
In apa calda se dizolva drojdia, se toarna peste faina, sare si zahar si se amesteca. Se mai adauga apa cat e necesar, se pun semintele de in macinate si se framanta. Se intinde aluatul si se decupeaza cu un pahar, cana.. ce aveti. Se presara formele cu mac, susan, ...seminte..fulgi si se mai lasa la crescut in tava 30 minute. Se baga tava in cuptorul incalzit si se mai scoate cand sunt rumenite- aprox 20 min.

Spaghete picante

Pentru ca ieri s-au mancat prea repede pastele si n-au apucat toti sa manance din ele, astazi am facut spaghete. Nu eu, ci fratele meu, dar eu l-am urmarit :)

~ 1 pachet spaghete
~ 200 gr branza
~ 4 oua
~ 3 cepe
~ 4 catei usturoi
~ rosii din conserva
~ turmeric
~ chili
~ piper& sare&
Se fierb spaghetele, se scurg, se clatesc sub jet de apa, se pun intr-un vas de yena. Ceapa cu usturoiul si ouale se blenduiesc si se amesteca cu branza rasa (nu toata). Se taie rosiile cuburi, se pune praf de turmeric, sare si piper, umpicut de chili si se amesteca toate. Ca sa fiti in ton cu ninsoarea de afara restul de branza se rade pe deasupra si se baga vasul in cuptorul preincalzit. Se lasa pana se rumeneste branza de deasupra. Pofta buna. Noi n-am avut rabdare sa se raceasca asa ca taietura nu-i prea artistica.

miercuri, 23 februarie 2011

Supa de ghimbir si pastarnac

Asta-i o supa de supa. N-am stiut ca stiu sa fac asa ceva. De fapt nu-i meritul meu ci al ingredientelor:


~ 3 linguri unt /ulei
~ 1 legatura ceapa verde
~ 2 pastarnaci mari
~ ghimbir proaspat (am pus 5 cm)
~ 1 litru supa concentrata de legume/apa
~ sare & piper
~ smantana/kefir
Pastarnacul taiat felii se caleste in unt/ulei incins 2 minute. Se adauga supa concentrata/apa, si se fierbe 10 minute. Se pune intr-alt vas se adauga ghimbirul razuit fin si firele de ceapa verde taiate in fasii de 3-5 cm (nu toata ceapa), si cu un blender se paseaza pana se face ca o crema. Se adauga sare si piper dupa gust. Se pune in farfurie si se serveste cu smantana. Asa scria in reteta originala din cartea vecinei mele Cati, dar noi folosim kefir. Se orneaza cu firicele de ceapa verde. Atentie, da dependenta!! :))

Paste cu legume

O reteta simpla simpla.

~ paste de orice fel -melci, scoici, penne...
~ mazare (congelata)
~ ardei rosu (eu n-am avut proaspat si am pus din borcan)
~ maioneza (eu am facut maioneza cu busuioc si chimen)
Pastele se fierb, se scurg, se clatesc sub jet de apa. Mazarea se pune in oala cu apa clocotita pe foc si se mai fierb putin. Ardeiul se taie bucatele sau fasii cum va place voua. Se amesteca acestea 3 si se pune deasupra maioneza. N-am pus cantitati deoarece aici e la placerea fiecaruia. O sugestie mai fac si gata: daca aveti porumb, puneti si boabe de porumb. este si mai colorata si mai buna :))

marți, 22 februarie 2011

Paine de casa

Azi am ajuns acasa cu un sapunel primit de la Irina
Sunt asa de incantata de el ca imi vine sa-l arat la toata lumea.
Vi-l arat si voua ca sa va fac pofta. Arata ca o felie de budinca, si miroase a scortisoara.
Daca adorm copiii deseara repede, o sa-l probez la dus.


Una peste alta am vazut ca nu mai am paine in casa. Asa ca, va prezint si painea mea facuta la repezeala cu ultima portie de faina din casa.

Paine
~ 500 gr faina
~ 250 ml apa calduta
~ 1 lingurita zahar
~ 1 lingura sare
~ 3 linguri ulei
~ mac, susan
Se dizolva drojdia in apa calda, si se toarna treptat peste faina in care s-au pus zaharul, sarea, si uleiul. Se framanta bine -cam 10 minute rezist eu- dupa aceea se imparte aluatul in 3. Se fac 3 rulouri si se impletesc ca si cum impletim parul :)
Se aseaza frumos impletitura in tava de cozonac unsa cu ulei se presara mac sau/si susan si se lasa la crescut 30 minute. Se coace in cuptor la foc potrivit tot cam 30 minute, sau pana se rumeneste frumos. Eu dupa ce o scot din cuptor o pun pe un suport si o acopar cu un prosop. Iat-o dupa ce sa racit putin.

luni, 21 februarie 2011

De-a busilea

De cateva zile fiica-mea a descoperit mersul de-a busilea asa ca este o adevarata incantare pentru mine sa vad cum se taraste artistic prin toata casa explorand si studiind diverse obiecte care-i apar in cale.
Cel mai mult ii place sa se dea jos din pat.
Nu va speriati. Patul e de fapt o saltea pe care dormim toti in sufragerie.
In dimineata asta ma uitam la ea cum incerca sa "coboare din pat" . Pentru ca de cateva zile excecuta miscarea asta, deci are antrenament, am vazut ca azi era mai atenta la coborare si nu s-a mai grabit ca alte dati picand in cap. De data asta s-a aplecat mai mult, a pus capul singura jos si s-a impins de picioare. Dupa ce a ajuns jos, se uita asa la saltea parca zicand: " Oaww, eu am coborat de-acolo?" cu o fata foarte vesela si satisfacuta. A plecat dupa obiceiul ei bun in cercetare insa in loc sa se duca iar pe sub masa si dulapior a venit spre marginea covorului catre mine. S-a uitat ea atenta, a tras de el, l-a mai studiat, si in cateva momente de neatentie de-ale mele era in gura cu cablul de la prelungitor care iesea umpic mai incolo de sub covor. M-am dus imediat sa il iau din miini ceea ce s-a lasat cu proteste din partea ei; si desi am luat-o de acolo si i-am pus in calea ei alte jucarii ea tot incolo se indrepta atrasa de acel cablu. Ma uitam la ea ce hotarata pornea de fiecare data intr-acolo si incercam sa-mi imaginez cam cum va face peste cateva luni cand va merge in picioare.

Flaviu Mitar - Un copil mereu vei fi


Fiinta asta care ca stat 9 luni in burta mea, are trairi tot mai independente. Imi doresc sa fie fericita. sa cunoasca lumea asta intr-un mod neagresiv; sa nu fie ranita, jignita, sa nu cunoasca rautatea oamenilor asa cum am cunoscut-o eu. as vrea sa o feresc de toate suferintele si mizeriile din lumea asta. Sa pot indeparta de fiecare data din calea ei pericolele, insa stiu ca nu va fi chiar asa. Vreau ca nimeni sa nu-mi raneasca copilul indiferent cat de mic sau mare este el; vreau a fie respectat si apreciat; sa intalneasca oameni cumsecade nu tot felul de profitori si nesimtiti.
Dar uitandu-ma in jur -doar la ce se vede cu ochiul liber, nemaipunand la socoteala ce se petrece in culise- imi dau seama ca ar trebui sa ma concentrez la a o pregati sa faca fata cu brio tuturor acestor inconveniente, sa invete sa se fereasca sau sa le confrunte cu demnitate. Imi dau seama ca trebuie sa o invat niste valori si niste principii care sa o ghideze in viata, sa o ajute si sa o motiveze.
Da, as vrea sa nu sufere si sa cunoasca doar partea frumoasa a vietii. dar uitandu-ma in jur, in imediata apropiere vad ca potentiale pericole sunt peste tot si nu le pot indeparta pe toate. Sunt sigura ca asta isi doreste fiecare parinte care a dat nastere la un pui de om, care a stat la capataiul lui cand avea febra, sau la mangaiat cand a cazut si a facut buba.
Trec dincolo de oameni, de omenire, si ma gandesc la Dumnezeu; care este Parintele Perfect. La dragostea Lui pentru noi. pentru mine, pentru copilul meu. Daca eu care sunt un parinte normal, limitat, doresc fericirea copiilor mei, apai Dumnezeu?- care este Creator, Tata, Provider.
In Psalmul 32:7 scrie asa: "Tu esti ocrotirea mea, Tu ma scoti din necaz, Tu ma inconjori cu cantari de izbavire." Insa uitandu-ma in viata mea vad ca pe langa momentele in care Dumnezeu a dat la o parte obstacolele din calea mea sau "mi-a luat cablul din mana" trecand peste protestele mele, au fost si situatii in care a ingaduit pericolul in viata mea, m-a lasat sa sufar, si nu a intervenit miraculos sa ma scape dintr-un necaz. Acuma, pentru ca stiu ca Dumnezeu e bun (pot sa zic asta acum uitandu-ma in urma, insa atuncea nu puteam sa inteleg) si pentru ca vad cum e viata mea, caracterul meu, fiinta mea, imi dau seama ca tot ce a ingaduit El in viata mea la un moment dat a avut un scop. sa ma cunosc pe mine mai bine, sa Il cunosc pe El mai mult, sau sa transforme ceva in mine.
Dar nu ma mai gandesc la trecut, ci la viitor. Nu ma mai gandesc la mine -care, ca sa zic asa, mi-am trait aproape jumate din viata- ci la copiii mei, care au toata viata inaintea lor, la faptul ca imi doresc pentru ei o viata mai buna, si imi dau seama ca am o responsabilitate mare. Nu numai ca sa-i ajut sa se cunoasca mai bine, nu numai ca sa ma cunoasca pe mine mai bine sa stie ca pot avea oricand incredere in mine, ci si sa-i ajut in transformarea lor, in felul in care se adapteaza/raporteaza la lume. Nu doar pentru acum, cand sunt mici si pot sa le iau cablul din mana, ci pentru cand sunt mari si vor trebui sa decida singuri ce fac cu vietile lor si ale celor ce depind de ei.

vineri, 18 februarie 2011

Salata de avocado


Salata de avocado e foarte, foarte, foarte buna si ajunge ptr 2 persoane.
~ cealalta jumatate de avocado :)
~ 1 tulpina de telina apio
~ 1/2 ardei capia
~ 2 linguri seminte floarea soarelui decojite
~ 2 linguri quinoa fiarta
~ ulei de masline, zeama de lamaie
Se taie cuburi avocado, si telina, si ardeiul, se amesteca cu semintele si quinoa si se condimenteaza cu sare si ulei+zeama de lamaie.
Retetele cu avocado sunt primite de la Claudia, o domnita minunata, care astazi isi sarbatoreste ziua de nastere.
LA MULTI ANI, CLAUDIA!!! Iti dedic melodia asta tie din toata inima.

Kenny Rogers - Lady



Si iti doresc ca sa ti-o cante acel cineva ;)

Supa de avocado

Tot astazi am mancat o supa delicioasa si usor de preparat. Dintr-un avocado se pot face doua feluri de mancare :)
~ o jumatate de avocado
~ 1 fir de ceapa verde
~ 1 catel de usturoi
~ cateva fire de marar verde
~ 300 ml apa fiarta
Se taie avocado cubulete si se mixeaza cu blenderul impreuna cu toate ingredientele si putina apa fierbinte. Cand se face pasta se adauga restul de apa si gata. Se seveste cu crutoane daca aveti; daca nu, e foarte buna si fara.
 L E
zilele aste am facut cu leurda in loc de usturoi ;)

Covrigei de casa

Pentru ca acum doua zile v-am facut pofta cu prajitura, m-am gandit ca incepand de azi sa va dau pe spate cu retetele mele nemaipomenite experimentate pe cei dragi mie sau experimentate de ei pe mine :)
Pentru inceput covrigeii
~ 1 kg faina
~ 2 pachete unt
~ 1 cub drojdie
~ 1 lingura sare
~ 2 oua
~ branza rasa
~ 1 cana apa / lapte
~ 1 galbenus ptr uns
~ mac / susan / chimen / branza rasa / cascaval - dupa preferinte sau dupa ce aveti
Se dizolva drojdia in apa/lapte cald. Se amesteca faina cu restul de ingrediente, se framanta aluatul, se intinde si se decupeaza cu forma.



Se ung covrigeii cu galbenusul amestecat cu lapte sau ulei, se presara mac/ chimen/ branza rasa/ cascaval...si se pun intr-o tava unsa cu ulei. Se lasa putin la crescut apoi se baga tava in cuptor si sunt gata cand sunt rumeniti. Eu i-am servit cu o cana de kefir. Reteta de baza o am de la prietena mea Asineta.
Pofta buna.

O familie frumoasa si ... ocupata :)

Buna dimineata! Vreau sa va intreb: Ati avut o zi grea ieri ? Cu multi copii in jur? Fiecare vrand altceva? Da, va cred. Si eu am avut parte de portia mea. Unul sarea de pe masa pe pat, celalalt ungea cu crema cu antibiotic jucariile, strumfita cea mai mica a tras de castron si a varsat supa pe amandoua… Sunt sigura ca si voi ati avut pataniile voastre. Fiecare cu frumusetea ei. Azi-noapte putin dupa ora 10 dupa ce mi-au plecat musafirii, m-am pus sa-mi adorm copiii. De obosita ce-am fost am adormit si eu cu ei.

Dar ce ziceti voi de parintii acestia?


Aceasta este familia McGhee care are 6 gemeni. Copiii s-au nascut in luna iunie si au fost retinuti in unitatea de terapie intensivă neonatală timp de trei luni. A mai fost un al saptelea copil, o fetita care s-a nascut moarta. La nastere a asistat un personal de aproximativ 50 de medici, asistente medicale şi specialişti.
Familia sa mutat de curand intr-o casa noua deoarece cele doua dormitoare care le aveau nu mai erau indeajuns. Acum au patru :)
Mama şi tata au declarat că se bazează pe un sistem de coduri de culori pentru a păstra totul organizat, iar intr-o zi buna, cei şase copii consuma aproximativ 50 de scutece şi fiecare intre ei papa aproximativ cinci sticle. Se trezesc fiecare cam la 3-4 ore in functie de cum le e foame si cat sunt de uzi. Ha, haha va dati seama ce-i acolo?
Ioana, m-am gandit: acolo e de tine. nu iei legatura cu ei, sa le confectionezi tu scutecele? :)
Am primit un mail cu fotografia asta insa dupa cautari si cautari am gasit sursa aici

joi, 17 februarie 2011

Derergent rapid de vase

Aseara dupa ce am culcat copiii, m-am dus in bucatarie hotarata sa-mi beau portia de apa. De cum am deschis usa, o priveliste ca de dupa razboi m-a intampinat. Vase, oale, creioane, carti , baloane, sticle, borcane, tacamuri, toate calare una peste alta sau imprastiate pe jos si pe sus, toate ma asteptau pe mine. Primul instinct a fost sa inchid repede usa si sa sting lumina. Dar mi-am biruit primul instinct si am intrat facand slalom printre desenele lui fiu-meu. Al 2 lea instinct a fost sa-mi iau repede sticla cu apa, sa inchid repede usa si sa sting lumina. L-am depasit si pe acesta si gasind un scaun pe care nu era nimic, m-am asezat si mi-am rotit privirea peste tot acel peisaj incercand sa-mi aduc aminte cum era bucataria la inceputul zilei. Aveam de ales intre 3 optiuni: sa ma apuc de curatat chestia asta, sa merg sa ma culc sau sa ma bag sub dus. In timp ce strangeam cartile si creioanele mi-am dat seama ca alegerea deja era facuta asa ca mi-am propus ca intr-o ora se rezolv bucataria (ceea ce nu s-a intamplat, pentru ca intre timp s-a trezit unul din prunci).

Pe cand faceam turnuletul de vase in chiuveta mi-am adus aminte de o reteta de detergent citita mai demult. Asa ca, inspirata de Sideris, mi-am facut propriul detergent de vase. Intr-un recipient care il folosesc tot la experimentele mele am pus urmatoarele:
~ 1 lingura bicarbonat
~ apa calda
~ 2 linguri otet
~ cateva picaturi ulei esential de eucalipt
Senzatia la inceput este ca e prea lichid asa ca iti tot vine sa pui mult; asta si din cauza ca nu e spumant - asa cum suntem noi obisnuiti, sau sa spun dependenti de spuma - insa sa stiti ca spala bine. S-au dus urmele de carioci de pe fata de masa, de pe scaune si de pe usa de la camara, desenele de pe pervaz, tot ce-am sters de pe vreo suprafata s-a dus, inclusiv aragazul care nu va spun cum arata (numai cateva persoane stiu ;) ). Toate vasele le-am spalat cu solutia asta, inclusiv oala cea afumata :) care a ajuns asa din cauza incercarii mele de la pranz de a face un alt detergent de vase din nuci de sapun, si am uitat-o pe foc... :(

L-a sfarsit ce-a mai ramas am pus in galeata + apa calda si am spalat cu mopul si gresia. Sunt multumita de solutia asta rapida, de aceea v-o recomand si voua. Eu de obicei folosesc nucile de sapun ca detergent dar despre asta scriu altadata.
Chiuveta am desfundat-o cu bicarbonat pus in sita de scurgere si turnat otet deasupra. Intr-o postare viitoare am sa va spun cum folosesc eu bicarbonatul la mai multe.

The storm - Yanni
V-am pus melodia asta aici nu numai pentru ca mi se pare potrivita pentru atunci cand nu prea-ti vine sa te apuci de treaba ci si pentru ca-mi place la maxim interpretarea, instrumentele, si Yanni. Celor pasionati de muzica le recomand sa caute concertele lui.

miercuri, 16 februarie 2011

Prajitura

Gloria Gaynor - Can't Take My Eyes Off Of You

Asculta mai multe audio diverse


Cui nu-i plac prajiturile? La toti ne plac. Daca am avea acum o prajitura in fata noastra pe masa, am manca-o imediat.
Dar ia sa vedem din ce e facuta o prajitura? In linii mari si de la caz la caz din urmatoarele: oua, zahar, unt, ulei, faina, praf de copt, lapte, etc...
Daca le-am avea pe astea in fata, le-am manca? asa, in starea in care sunt inainte sa se transforme in prajitura. Poate ca unii dintre noi ar manca oua crude si zahar. Dar ulei? da, si aici sunt oameni care beau o lingura de ulei inainte de masa.(insa nu o cana) Dar faina? Credeti ca ar manca cineva faina? Ce sa mai zic de praf de copt? Gustand din fiecare acestea am putea sa zicem: "Hm, imi place / Uh, nu-mi place". Dar pana la urma toate aceste ingrediente fac prajitura delicioasa. Acuma sa va spun si unde vreau sa ajung:
V-ati gandit vreodata ca noi oamenii suntem ca niste prajituri? Fiinta noastra e complexa, are multe domenii, cam asa cum fiecare prajitura are multe ingrediente. Daca ne uitam la fiecare separat (mai ales in viata altora) am putea sa zicem: "Hm, imi place / Uh, nu-mi place" insa asa cum fiecare ingredient din prajitura are rolul lui (dozat si amestecat corect) asa si fiintele noastre au ingrediente care dau specificitate vietii noastre. Unicitate.
Poate ca nu v-ati gandit niciodata la asta. Si aveti impresia ca anumite aspecte ale vietii voastre (fizic, intelectual, aptitudinal...) nu sunt bune, si nu va face placere sa va uitati la ele insa ele au scopul lor. impreuna cu celelalte componente formeaza prajitura finala. Stiu ca sunt multe aspecte ce pot fi schimbate in viata noastra. Insa unele, nu. Haideti sa ne acceptam asa cum suntem iar ce putem scimba - la ingrediente ma refer - sa schimbam cu unele mai de calitate.
Nu uitati. Fiecare este o prajitura. Delicioasa. Unica.

marți, 15 februarie 2011

The Pursuit of Happyness

Incep de azi sa scriu despre filme care le-am vazut sau revazut si pe care le recomand din toata inima celor care trec in vizita pe aici. Este doar parerea mea personala la fel ca in toate celelalte scrieri ale mele.
In cautarea fericirii este un film extraordinar. Un film despre viata, facut dupa un caz real, in care Will Smith impreuna cu fiul sau interpreteaza un rol admirabil. Fara trucuri, efecte speciale sf, scalambaieli, doar actorul Will simplu, frumos, talentat, emotionant. Scenariul si regia iarasi, de nota 10. Un film espre provocarile vietii asa cum vin ele la gramada si nepoftite, despre lupta personala, si puterea de a trece mai departe atunci cand totul in jur parca ti se opune. Despre lupta unui parinte in mijlocul disperarii, supravietuire, trairi profunde, mai ales ca, copilul e martor la transformarile tatalui. Aseara la sfarsitul filmului impreuna cu sotul meu am inceput sa-I multumim lui Dumnezeu ca viata noastra chiar daca ni s-a parut grea, n-a fost chiar in halul ala. Filmul te pune pe ganduri serios si anumite scene te fac sa plangi. Dar trebuie sa il vezi.
Filmul se poate viziona aici
sau aici

luni, 14 februarie 2011

Ziua indragostitilor indragostiti

Nu, nu e ceea ce credeti. Nu o sa scriu acum deapre dragostea aceea - indragosteala, de inceput. intalnire amoroasa, cand esti data pe spate de un fat-frumos/ileana sanziana. Ci despre dragostea adevarata. aceea care isi da testul in timp, in incercari, care creste si se consolideaza pe masura ce partenerii trec prin viata si se cunosc mai bine.
Stiu ca putini mai cred in ea si si mai putini mai lupta pentru ea. Dar am o veste buna. Ea exista. Ea mai exista. Se poate recupera si ingriji la fel cum ingrijesti o floare. Dragostea e mai mult decat un sentiment. e daruire, e renuntare la sine,...

Shania Twain-you're still the one


Dupa ce ne-am casatorit noi, erau cativa descurajatori care spuneau: "o sa vedeti voi ca casnicia distruge dragostea / dupa cativa ani n-o sa va mai iubiti / dupa un timp intervine plictiseala / timpul ucide dragostea..." Toate vorbele astea treceau pe langa mine, nici nu aveam urechi sa aud (toate simturile-mi erau indreptate catre sotul meu :) )si nici nu ma gandeam sa dau vreo replica cuiva. Acum insa am un raspuns pentru ei: Nu timpul ucide dragostea ci nepasarea, egoismul, dezinteresul. N-am eu prea multi ani de casnicie dar am avut destule incercari in perioada asta. Destule cat sa fiu mai inteleapta si puternica sau destule cat sa fi ajuns sa gandesc si eu asa.
Cand eram la inceputurile vietii noastre de indragostiti, mi-aduc aminte ca citeam capitolul 13 din Corinteni si asa de mare impact avea in viata mea incat personificam dragostea. In fiecare descriere a dragostei care o citeam acolo il portetizam pe iubitul meu (actualul meu sot). "Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul." da, toate caracteristicile acelea erau ale iubitului meu iar eu eram pierduta in ochii lui.

Era barbatul perfect. eram cea mai fericita, cea mai norocoasa, cea mai iubita. Si credeam ca toate astea vor ramane neschimbate. numai ca viata in 2 nu-i asa de simpla. 2 persoane diferite, cu caractere diferite, personalitati diferite, cu bagaje din trecut diferite... ajung sa traiasca impreuna, sa imparta aceleasi lucruri, spatiu,,, aproape 24 din 24. Stiti, povestile clasice incep cu a fost odata.. intriga...desfasurarea actiunii... punctul culminant...deznodamantul, s-au casatorit si au trait fericiti pana la adanci batraneti :) Insa in viata reala de-abia cu nunta incepe adevarata poveste :) Povestea celor 2 care au ajuns impreuna si vor sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti. Fericiti! Amandoi! Nu numai unul! Credeti ca se poate? Eu da! Spuneam ca de-abia acum incepe povestea pentru ca provacarile cu adevarat provocatoare deabia acum se desfasoara, cu multe intrigi si puncte culminante. Acum incepe testul dragostei. Cineva spunea: e mai usor sa obtii decat sa intretii. Asa e. Dragostea nu e un lucru de apucat. Gata l-am obtinut. de-aici incolo nu mai ma agit atat. nu-mi mai pasa Ba, tocmai ca de aici imi pasa mai mult. Ca trebuie sa am grija de ce am obtinut.

Incercarile tot timpul vin. N-ai cum sa le eviti. Insa tocmai ele te fac ca tu/eu ca persoana sa ai acea dragoste rabdatoare, plina de bunatate... In relatia de cuplu mereu vor aparea conflicte insa dramatismul nu consta atat in faptul ca ele apar ci in modul cum le gestionam. Ce facem cu ele? Ce facem cu noi? Cum le traversam? Ce ramane in urma lor? - O relatie distrusa? Raceala si manie? razbunare si egoism? Frica si manipulare? sau doua caractere mai cizelate? 2 oameni mai maturi, mai intelepti. mai indragostiti. O relatie mai oputernica. O dragoste mai puternica. Un om destept spunea: nu pot oprii pasarile sa zboare deasupra capului meu dar le pot oprii sa-si faca cuib acolo. Asa e si cu conflictele in casnicie.ele vin. ca vrei, ca nu vrei. important e ce alegem sa facem noi. Da. E greu sa renunti la tine, sa te darui , sa ierti, sa recunosti ca ai gresit, sa te sacrifici.. E greu sa iubesti. sa iubesti chiar si atunci cand esti contrazis... refuzat... amanat... cand nu ti se face pe plac. Nici nu poti si nici nu-ti vine. nimeni nu are un buton pe care apasa si gata. pac. te invalui in iubire. Nu. Trebuie sa faci un efort. al mintii, al vointei, al credintei. Stai si te uiti la partenerul tau si-ti vine sa-l strangi de gat ( sau alte metode de razbunare, nu va luati dupa mine) insa daca te iei dupa ce-ti vine... renunti la tot pe moment. Daca era dupa crizele mele de furie,... eram in alta parte acum. Slava Domnului ca am un sot care stie sa ma calmeze si sa-mi arate ca ma iubeste.

Da, e greu a iubesti. E o lupta a Eu-lui; care vrea sa fie satisfacut doar el, sa nu piarda niciodata, sa nu ramana mai prejos. Dar care e pana la urma scopul? pentru ce traim? Doar ca sa primim dragoste? Fiecare din noi e capabil de atata iubire ca daca ar folosi-o, daca ar darui-o, ar putea schimba relatiile, evenimentele.
Va indemn sa va iubiti. Faceti un efort. Poate ziceti ca ati facut destule eforturi pana acum. Mai faceti unul. Daca tot e ziua asta pentru indragostiti, va rog, amintiti-va sa va reindragostiti. Fiintele voastre au nevoie de dragoste.
Iubitul meu, melodia asta e pentru tine!
Iti multumesc ca ma iubesti desi ma cunosti asa cum sunt :)
Iti mmultumesc ca-mi iubesti copiii si te sacrifici de multe ori de dragul nostru
Iti multumesc ca ai ales sa treci prin viata asta alaturi de mine si sa ma ajuti sa cunosc adevarata dragoste.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca te-am cunoscut si ca nu te-am mai pierdut.
Te iubesc din toata inima

duminică, 13 februarie 2011

A sti sau a nu sti .. sa pierzi

Avand in vedere ca scriu asta aici si ca inca mai am un nod in gat ramas de la ultimele evenimente neplacute, s-ar putea sa insemne ca inca n-am gasit raspunsul, in ceea ce ma priveste.
De cate ori n-am trecut prin situatii in viata care desi pareau pierdute din start am continuat sa luptam pentru rezolvarea lor. Sau de cate ori nu vedem minuni in actiunile noastre desi sansele din start sunt 0? De cate ori nu ne-am facut planuri, vise si cumva, pe parcurs s-au destramat sau au luat alta intorsatura? Asa-i ca ati patit-o si voi?
Ce ne facem atunci cand raspunsul final e nu? Cand asteptarile, incercarile si sperantele noastre sunt soldate cu esec? Cand suntem obligati, constransi sa acceptam ceea ce nu ne convine. Cand nu ai posibilitatea se "restartezi sistemul".. sau macar sa dai replica...
De multe ori in viata ne lovim de refuzul celor din jur sau de respingerea lor.- asa o numim noi. Ei o numesc "-asa e corect / nu vreau / nu mai insista, gata!"
Stim cu totii, ca fiecare am fost si de o parte si de alta. Si toate refuzurile au lasat urmari. Pe termen lung sau scurt. De insemnatate mai mica sau mai mare. Uneori ne-am ridicat in scurt timp si am luat-o de la capat. Alteori... am rumegat 3 zile la intreg procesu si ne-am aglomerat mintea cu scenarii, si ne-am incarcat sufletul cu amaraciune, ciuda, resemnare...
Si acuma, dupa 3 zile stau si ma gandesc: Oare s-a meritat? Oare de ce n-am putut sa accept mai devreme ca s-a terminat? Ca puterea mea de convingere chiar daca face parte din arsenalul meu de top nu se regaseste printre slabiciunile profesoarei care m-a indus in eroare cu zambetul ei lat si lung...
Da, un examen. Un amarat de examen... De fapt nu numai atat. Starea de sanatate a copiilor mei face ca totul sa para mai complicat.
Stiu ca altii se confrunta cu probleme mult mai complicate, importante si profunde insa la momentul acesta, asta mi-a rapit mie bucuria.
Josh Groban - You raise me up

Asculta mai multe audio diverse


Am gasit melodia asta care exprima asa de bine starea mea din ultimul timp si care totodata mi-a dat si raspunsul de care aveam nevoie. Un raspuns pe care il stiam de mult dar care l-am lasat acolo, undeva, intr-o camaruta a fiintei mele. Mi-am atintit privirea atat de mult la probleme si le-am amplificat atat de mult, incat am uitat sa caut solutii. Si nu e prima oara cand fac asa ceva. De-atatea ori am lasat ca dificultatile sa ma influenteze asa de tare, in loc sa-mi aduc aminte de datile cand am luat decizia corecta, cand mi-am descarcat resentimentele, neputintele, frustrarile inaintea lui Dumnezeu si m-am lasat restaurata de El. Mi-am adus aminte ce spunea un om destept odata:noi nu suntem facuti sa purtam atatea poveri. Desi ni le facem si ni le incarcam singuri, n-am fost creati sa le caram in suflet. Aposolul Petru spune asa:"Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi." Insa de atatea ori noi ne incapatanam sa le purtam singuri. si le lasam sa ne copleseasca. E asa de bine sa stim ca avem unde sa ne ducam atunci cand suntem daramati, cand nu gasim alinare, intelegere la cei din jur. E bine sa stim ca Cel care ne-a creat, ne cunoaste si ne iubeste este aici pentru noi, gata sa ne ia poverile, sa ne ridice, si sa ne restaureze mai mult decat am fost inainte.

duminică, 6 februarie 2011

Ganduri de Duminica

Zi de Duminica. Imi doream de aseara sa merg azi la biserica. Si-mi doream ca copiii mei sa se simta bine dimineata, ca sa pot merge cu ei. Insa unele dorinte nu se implinesc atunci cand vrem noi. Ma uit acum la ei. Cu ochii incercanati, cu nasurile infundate, ciufuliti si somnorosi se joaca fiecare cu cate un mar. Sunt o incantare pentru ochii mei!! Atat de frumosi si de scumpi..!!
Azi noapte in timp ce-i inveleam si le ascultam respiratiile am inceput sa plang. Ma gandeam cat de importanti sunt pentru mine. Ce sentimente, trairi, nazuinte, bucurii, amintiri pot sa provoace in mine fiintele astea mici si delicate. Ma gandesc acum: Ce calitate deosebita a dat Dumnezeu femeii, ca de cand e insarcinata sa se instaureze in ea natura de mama.sa infloreasca aceasta dragoste de mama, si sa nu se mai separe de ea pana moare.
Noi vietuim cu aceasta dragoste de mama in noi, o simtim, o manifestam, pe tot parcursul vietii noastre, chiar dupa ce copiii nostri se duc de langa noi, la casele lor sau pleaca de pe pamantul asta inaintea noastra. Noi suntem mame, ramanem cu natura de mama pana murim. Si cate transformari, sacrificii, alegeri, vise, renuntari implica aceasta calitate. Toate mamele stiu. N-avem cum sa uitam.
Mi-am adus aminte de un verset din Biblie, care acum multi ani mi se parea de neinteles.asa ca m-am dus si-am cautat acest verset: "Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pantecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu niciun chip" Isaia 49:15. Am stat si m-am gandit. O mama e o fiinta care isi pastreaza, apara, ocroteste, ajuta, iubeste copiii. Nici nu concepi ca o mama sa-si abandoneze/uite proprii copii; dar stim cu totii ca se intampla si nu ne oprim aici sa judecam pe nimeni.
Deci, daca in ciuda faptului ca statutul de mama te transforma, te inalta, te implineste... sunt totusi femei pentru care acest statut nu semnifica asa de mult, inseamna ca totul este o alegere.si dragostea de mama.
Revenind la verset,... noi, mamicile, credem ca nu exista dragoste mai mare ca a noastra. Dumnezeu ne spune ca: chiar daca mama care este fiinta cea mai inzestrata, capabila, devotata isi va uita vreodata copilul, El nu ne va uita.
Cat de importanti suntem pentru El!! Ce sentimante, idealuri, bucurii putem sa provocam in inima lui Dumnezeu ca El sa ne iubeasca asa de mult si sa nu ne uite..?

sâmbătă, 5 februarie 2011

Remedii impotriva febrei

Sting - Fragile


M-am gandit sa scriu despre asta deoarece de 4 zile incoace in familia mea febra a devenit un musafir insistent. Ei , bine.insistent, insistent dar musafirii mai trebuie sa mai si plece. Hai sa vedem impreuna cum putem sa o dam afara.
Toata lumea stie ca febra e unul din simptomele racelii. Da, da, stiu ca exista raceala fara febra, insa acum vorbim despre aia cu.
Ce e de fapt febra? Este o reactie a organismului in fata infectiilor. Se intampla cam asa: Vin virusii si ataca corpul uman. Fac ce fac si patrund in organism, si atunci... apar soldateii :) celulele albe. Da, ele sunt foarte solidare si bataioase. Si in timp ce celulele albe se lupta cu intrusii, proteinele pirogene fac sa se ridice temperatura corpului. Deci febra e un semn bun ca soldateii nostrii isi fac treaba.
Cam asa incepe raceala. V-ati intrebat vreodata de ce ii zice "raceala"? Eu am stat si m-am gandit ca din moment ce fenomenul e exact invers -te incalzesti, te infierbanti, te inmoi,...- n-ar trebui sa-i zica asa.
Deci organismul nostru chiar daca stie sa lupte singur impotriva virusilor/ bacteriilor trebuie sa il si ajutam. Cand febra atinge cote mari, se iau medicamente. insa daca febra vine cand ai ramas fara asa ceva in casa, sau ai un sot care refuza sa ia medicamente, trebuie sa improvizezi cu ce ai la indemana. Asa ca, iata ce am folosit eu pe cei 4 subiecti (inclusiv pe mine)
1.Cocteil strong
2 mere-in storcatorul de fructe
1 bucatica ghimbir (2,3 cm)- tot in storcator,peste mere
2 portocale -le stoarcem in storcatorul de citrice
1 lamaie - tot asa, in storcatorul de citrice
3 linguri de miere
S-au amestecat cele doua sucuri, din cele doua storcatoare + mierea s-au pus intr-un pahar cu un pai si s-au dat la sot.
feedback: Nu s-a strambat :) I-a facut pofta si la baietel, care a vrut si el + pai. Fetita mea, vazandu-i s-a intins si ea dupa cana, asa ca am luat o ligurita si i-am dat si ei. S-a strambat umpic la inceput dar tot a mai vrut; asa ca vreo 10 ligurite au saturat-o.
2.Crema de fructe
S-a luat din storcator pulpa ramasa de la mar si ghimbir. (voi daca mai aveti mar, mai punati unul)
+ o portocala
+ o jumatate de avocado
+ 2 linguri de miere
se amesteca toate cu blenderul si gata. se da cu lingurita la copil.
I-a placut si a mai vrut. dar nu mai am avut.
3.Pasta de miere
Am amestecat 2 linguri de miere cu 1 lingura de tinctura de propolis, am frecat bina, bine, pana si-a schimbat culoarea, am stors o jumate de lamaie.
Le-am dat cu ligurita pasta asta pe parcursul unei zile. Le-a placut.
4.Ceai de ceapa
1 ceapa, se spala, se taie in 4 se pune intro oala mica, se acopera cu apa. Se pune la fiert cu capac cam 10 min. Se adauga zahar brun sau miere + zeama de la o jumate de lamaie.
Stiu ca unele retete nu sunt asa, insa eu am vrut sa fie baubil.
La copil i-a placut. a baut o cana intr-o ora. Sotul s-a chinuit sa-l bea intr-o ora fara zahar si lamaie...
5.Sirop din muguri de pin
Asta nu l-am facut eu, mi l-a trimis mama mea :) dar o sa fac rost de reteta. promit
6.Tinctura de propolis se picura direct in gat 2,3 picaturi. Si-a facut efectul imediat
Toate acestea au efect insa nu pentru mult timp. La unii dintre noi temperatura a scazut cu 3,4 grade insa dupa un timp a crescut la loc. Durerile de gat s-au ameliorat tot asa pentru un timp. Si tusea la fel. Copiii au luat si medicamente.
Va doresc la toti sanatate. In speranta ca am putut fi de folos cuiva, ma duc linistita pe norul meu cel mov sa-l ascult pe Sting cum imi aminteste cat sunt de fragila

vineri, 4 februarie 2011

Din dragoste

Pascal Obispo - L'important c'est d'aimer

Asculta mai multe audio diverse

Fara nici o legatura cu vreo emisiune sau cu alta campanie, m-am gandit sa scriu aici despre dragoste.de fapt despre motivatia noastra de a face anumite lucruri.
Ce ne anima atunci cand incepem un lucru? cand pornim la actiune? ce ne face sa mergem mai departe atunci cand nu ni se implinesc asteptarile sau cand picam de oboseala? sau cand intalnim obstacole care ne fac sa strigam "in zadar!" ?
De multe ori motivatia noastra nu e una corecta. Ma gandesc la mine, si descopar ca o multime de lucruri le-am facut doar pentru ca trebuiau facute, ca n-avea cine sa le faca, sau ca m-au impins altii de la spate, sau din dorinta de a fii observata, apreciata, de a iesi in evidenta. Alteori motivatia mea a fost razbunarea sau teama.
Dar de cate ori oare am actionat din dragoste? Doar din dragoste.
Fara a astepta o rasplata, fara a vrea sa ies in evidenta...
Anul trecut la un curs, profesoara ne povestea cum in momentele de pericol, in situatii extreme, femeile - femelele din orice specie - au fost in stare sa faca fapte mari, au dat dovada de puteri supranaturale, sau de o tarie de caracter uimitoare. Ce le-a facut pe acele femei sa lupte? sa persevereze? Ce le-a impins la actiune? DRAGOSTEA.
Intr-adevar, majoritatea exemplelor care le stiu si eu aveau ca fundament relatia mama-copil sau sotie-sot; insa daca dragostea e asa de puternica, de ce sa nu o folosim in toate actiunile noastre. Si nu vorbesc aici numai despre fapte/situatii izolate; desii asta e inceputul. Ci despre un mod de viata. Despre o traire, relationare, abordare in dragoste. Chiar daca uneori avem impresia ca cei din jur nu-si dau seama de adevarata noastra motivatie,nu este intotdeauna asa. Amintiti-va de cate ori ati simtit voi asta din partea cuiva. Si chiar daca ei n-ar simti ce este in spatele cuvintelor, fapelor noastre, important este sa daruim dragoste. Pentru ca sufletele noastre, ale tuturor, au nevoie, se hranesc cu aceasta dragoste. Nu e usor intr-adevar sa na setam pe modulul dragoste insa nu e nici imposibil.
Am descoperit melodia aceasta cu un an in urma dar mesajul ei l-am decodificat pe parcurs.
Va doresc la toti o zi frumoasa. O zi in care dragostea sa fie ingredientul principal din tot ce întrepríndeti.
Si asta sa fie doar inceputul :)

marți, 1 februarie 2011

I feel goooood

James Brown-I feel good

Asculta mai multe audio diverse
 

Lumeeeee, Lumeeee... Astazi este o zi MiNuNaTa!!! Vreti sa stiti cum se incepe o zi minunata? Sa va spun si voua:
Ziua incepe la 7 dimineata cand te trezesti si vezi in fata ochilor tai alti doi ochi, ai copilei tale, care-s laaaarg deschisi. Tocmai in partea ceaaalalta a patului e alt copil.cu fundu-n sus si dezvelit. In timp ce te intanzi sa-l invelesti, Ii multumesti lui Dumnezeu pentru ei, pentru ca te-a ales pe tine sa fii mama lor.
Normal ca ai ochii carpiti de somn insa ceva parca e prea luminos... Privirea ti se opreste pe geamul care e inghetat, si dincolo de el e o zapada de toata frumusetea. Pe langa pat sunt imprastiate pe jos cursuri - ca doar ai invatat seara pentru examen - dar treci cumva de ele si te zgaiesti pe ferestra ca un copil; pentru ca iti place ca a nins si Ii multumesti lui Dumnezeu si penttru asta.
Pana la urma reusesti sa pui in ordine cursurile sa te mai uiti peste ele in timp ce te joci si cu bebele. Cand esti gata-gata sa adormi, suna alarma la ceas, asa ca te pui in miscare. Si pentru ca esti o persoana curioasa si sti ca azi noapte a fost tragerea la sorti pe super parinti pentru scutecele refolosibile, te duci si dai drumul la calculator sa vezi cine a castigat. Iar cand iti vezi numele,,, ramai perplex. Oaaaauu!!! al meu e numele ala?!? Da! Nu cumva e o greseala? Nu! Cu dovada in fata, si tot nu-ti vine sa crezi. Asa ca... iti creste tensiunea, ti se incalzeste tot corpul, te apuca rasul, si iti vine sa spui la toata lumea. Pai, faptul ca ai examen intr-o ora, e o senzatie minora pe langa asta.
Cumva ajungi si la examen; flamanda, cu un bebe legat de tine, si cu droaia de cursuri ingramadite in geanta.-nu ca sa copii, ci ca sa le inapoiezi colegelor care te-au ajutat. La examen intri prima, ca doar ai copilul sub geaca, tragi un bilet si zici si tu ce-ti amintesti, si iei o nota pe masura :)
Pe drum catre casa, iti vine sa zbori , asa ca intrii si la gradinita, si reusesti sa-l inscrii pe celalalt , parca prea usor, dupa ce in ultimele doua saptamani ai fost ba refuzata, ba amanata. Ii multumesti lui Dumnezeu pentru toate astea, si ajungi acasa - incantata ca in tot timpul asta bebele a dormit la pieptul tau- unde te asteapta o imbratisare maremare de la celalalt copil.
Uite-asa s-a facut seara, nici azi n-am dormit la pranz, am mancat pe apucate, dar ma simt asaaa de bine ...
Si ziua inca nu s-a terminat :)

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...