Praise You in this storm

Sunt sigura ca fiecare dintre voi ati trecut in viata voastra prin fel de fel de furtuni mai mari sau mai mici, care v-au ravasit dar care au si schimbat ceva in voi.
La fel trec si eu acuma si sunt sigura ca atunci cand voi iesi de aici, ceva deja s-a transformat in mine.
Melodia asta care imi place asa de mult, exprima exact ce e in inima mea de cateva zile incoace. Nu numai melodia imi place ci si formatia Casting Crowns.



...but once again, I say AMEN
and it's still raining ...

Daca cumva treceti si voi prin diferite incercari, greutati, probleme, va dedic aceasta melodie si va doresc ajutor din partea lui Dumnezeu si sa iesiti invingatori si mai puternici.

"Les Essences d’Amelie" pe Manie.ro

Va mai amintiti senzatiile acelea din perioada cand erati tanar(a) si va picau ochii pe cineva? un el sau o ea dupa care vi se lungea gatul in speranta ca va va observa, si daca aflati cumva ca mergea intr-un anume loc, hop si voi acolo...?
Eh, cam asa e si povestea mea cu parfumurile naturale Esentele Ameliei. Tot mi se invart ochii dupa ele, ma bag in seama cu ele cand aflu ca sunt intr-un loc, dar ele pe mine pana acum,,, nu.
Incerc si de data asta ca, deh, asa-i cand iti pica ochii ... ;

poate poate acum ma baga si ele in seama .
De data asta locul de intalnire e pe blog la Gabi.
Mai spuneam intr-o postare anterioara ca Diana este o curajoasa deoarece s-a apucat ea sa faca cu manutele ei (si cu mintea ei) parfum natural si uite ca i-a reusit. Ma bucur pentru ea si ii prevestesc un viitor minunat pe calea pe care si-a ales-o. Dintre toate parfumurile ei, Inception e cel pe care mi-l doresc.
Asa ca, daca v-a picat si voua ochii pe ceva, stiti ce aveti de facut. nu? intrati aici

Le Concert (2009) - Concertul

M-am tot gandit ce-as putea sa va spun despre filmul asta in asa fel incat sa nu va dezvalui prea multe dar sa va conving sa-l vedeti.

O sa incep prin a va spune ca regizorul Radu Mihailescu reuseste intr-un mod sublim sa impleteasca comedia si drama din filmul acesta in care rasturnarile de situatii, jocul actorilor si muzica te poarta exact prin intriga filmului. E greu sa dai un aer comic unor reminiscente ale vremurilor de trista amintire in care oamenii lupta pentru a supravieţui nedreptatii (fiecare cu mijloacele lui) şi pentru a-si găsi drumul agatandu-se de orice oportunitate. Visul frant, ruinat al omului, artistul care sta in umbra 30 de ani, il face sa recurga la un plan de substituire in care ii mai atrage si pe altii. Ciudat e ca desi la prima vedere e un vis, scop comun, de fapt fiecare are scopul si motivatiile sale, dar in final (re)devine un vis comun. Greu de explicat. Nu va mai spun nimc. gata. Va recomand sa il vizionati.

Cadoul de la "Casa cu cadouri"

Va spuneam intr-o postare anterioara ca imi plac tare mult cadourile. De fapt tuturor ne plac. Mai ales cand sunt facute cu inspiratie, pasiune si dragoste.
Avam tendinta sa credem ca cel mai frumos este sa primim cadouri. Dar mai mult decat a primi, mai mare placere este in a darui. Ca este handmade sau nu, a face un codou inseamna a investi timp, energie, bani, ingeniozitate, atentie la nevoi, atentie la detalii...

Desi aniversarea mea a fost demult, am mai primit recent inca un cadou.
Nu, nu a uitat nimeni de ziua mea
doar ca intalnirea, planificata in urma cu 2 luni, a avut loc abia saptamana trecuta.


Cadoul meu este facut de Raluca, proprietara Casei cu cadouri, care este o frumoasa si jumatate. De fapt cred ca mai corect este sa zic o frumoasa la patrat, deoarece are in burtica un preafrumos bebelas.
Ralu este o mamica creativa, indrazneata si surprinzatoare care face lucruri frumoase cu manutele ei; puteti observa asta daca intrati la ea pe blog si in magazinul ei, unde sigur o sa gasiti ceva care sa va placa. Puteti sa o si complimentati ca nu se va supara si ii va prinde si bine deoarece mai are putin, foaaarte putin si naste.

Paine impletita in 5

Da, aceasta este sora celei impletite in 4

Cred ca v-ati dat deja seama ca mie imi face placere sa impletesc painile cam la fel de mult cum ii place Diei sa impleteasca parul

 

Am facut painea aceasta saptamana trecuta cu gandul la o persoana draga mie, asa ca am vrut sa fie o paine cu mai multe cereale
~300 gr faina alba
~200 gr graham
~300 ml apa
~25 gr drojdie
~2 linguri seminte de in macinate
~2 linguri fulgi de ovaz macinati
~1 lingura sare
~1 ligurita zahar
Pentru uns deasupra:
~1 galbenus
~seminte de susan&in
Am dizolvat drojdia in apa calda si am pus-o peste faina. Am amestecat toate ingredientele si am framantat o coca mai moale ca de obicei pe care am lasat-o la crescut un pic mai mult de 30 min. Aluatul l-am impartit in 5 suluri si le-am impreunat la un capat. Tehnica impletirii este foarte simpla; e ca si cum am impletita parul in 5.
Am tras sulul din dreapta peste 2 suluri, venind astfel la mijloc.

Sulul din stanga peste cele doua de langa el, ajungand astfel la mijloc

Pe urma iar ultimul din dreapta peste cele doua, venind in mijloc...

Si pe urma iar ultimul din stanga peste doua...

... Pana la sfarsit, cand arata asa: ca un spic

Am mai lasat-o la crescut 30 min, am uns-o cu galbenusul amestecat cu apa si am presarat semintele. Apoi am lasat-o sa se coaca frumos in cuptorul deja incins cam 40 min. Iata si frumusetea de paine, care, din cate am aflat a fost si buna

Si filmuletul: http://www.youtube.com/watch?v=k2VK-Ejakhg&feature=player_embedded

Allan Pease – De ce barbatii nu asculta si femeile nu stiu sa se uite pe harta

... sau un alt mod de a accepta deosebirile dintre noi.

Cu ceva timp in urma, Valentin a postat o chestie faina despre diferentele dintre barbati si femei. Tare m-am amuzat la vizionarea filmuletului, desi unele dintre diferente le stiam si eu.
Alain Peace a scris si cateva carti despre limbajul trupului, limbajul vorbirii...
Filmul este mai vechi, dar sigur o sa il apreciati. Eu m-am regasit in cateva exemple... :)
Aveti grija ca se poate intrerupe pe la min.19 dar daca treceti cu mouse-ul un picut dupa, veti putea viziona in continuare.

Eram copil

de Traian Dorz

Eram copil, trecea zăpada
Şi cu tristeţe-o petreceam.
Mi se părea că iarna trece
Mi se părea, dar eu treceam.

Eram copil, treceau cocorii
Priveam la ei până-i pierdeam.
Mi se părea că vara trece
Mi se părea, dar eu treceam.

Stam gânditor pe malul apei
Cu unda ei la pas mergeam.
Mi se părea că apa trece
Mi se părea, dar eu treceam.

Priveam ades cum zboară norii
Şi frunzele zburând priveam.
Mi se părea că ele zboară
Mi se părea, dar eu zburam.

Mi se părea cândva că alţii
Crezând se-nşală şi-i plângeam.
Mi se părea că-s ei pierduţii
Mi se părea, dar eu eram.

Azi vad cu-amar, Isus, tot harul
Ce l-am pierdut când n-ascultam,
Dar azi Isus Tu eşti cu mine,
Și-s fericit că-n veci Te am.

Supa-crema de morcovi

~1 ceapa
~8 morcovi
~1 cartof
~1/2 telina mica
~1 patrunjel
~1 cm ghimbir
~ praf curry
~ frunze patrunjel
~ lapte de cocos
~ sare
Se pun la fiert morcovii, ceapa, cartoful, telina, patrunjelul (curatate, spalate, taiate). Cand sunt fierte se scot si se blenduiesc impreuna cu ghimbirul ras, curry si sarea, adaugandu-se zeama in care s-au fiert cate putin, pana cand ajunge la consistenta dorita.
Se pune in farfurii, se adauga laptele de cocos si patrunjelul tocat. Este o supa rapida; nu mi-a luat mai mult de 20 min de cand au inceput sa fiarba si pana am facut pozele.
Laptele de cocos l-am facut dintr-o nuca de cocos primita in dar de la fratiorul meu care m-a si supervizat la producerea lui fiind cu ochii pe videoclipul acesta
Reteta dupa care m-am orientat se afla aici

Incanto Quartetto - incantator

Ieri seara am avut placerea sa merg la concertul cameral "Parfum de primăvară" sustinut de Incanto Quartetto in Sala Mare. Ce sa va povestesc! A fost frumos! a fost asa de frumos, ca am uitat sa mai si respir intre timp. Timp de 1 ora si jumatate de cand a inceput sa vibreze prima coarda m-am decuplat de la lumea reala si m-am teleportat intr-o lume a sunetelor, a armoniilor, a muzicii bune. Piese de Vivaldi, Mozart, Bach, Albinoni, mi-au rasunat in cap si in urechi mult timp dupa ce m-am intors de la concert.
Pentru cei din Timisoara care n-ati fost, mai aveti o sansa sambata in Piata Unirii în cadrul proiectul cultural "Timişoara - Mica Vienă" de la ora 20 vor concerta iarasi.
Daca nu ajungeti nici acolo, .... va las sa-i ascultati aici :)
Auditie placuta

Ce oferi, aia primesti

Ratacind pe ici, pe colo, un caine urias ajunse intr-o odaie care avea pe toti peretii oglinzi imense. Astfel se vazu dintr-odata inconjurat de caini.

Se infurie, incepu sa scrasneasca din dinti si sa maraie. Fireste, si cainii din oglinda facura la fel, descoperindu-si coltii fiorosi. Cainele nostru incepu sa se invarta cu repeziciune intr-o parte si in alta pentru a se apara de atacatori, dupa care, latrand cu furie, se arunca asupra unuia dintre presupusii sai adversari.

In urma puternicei izbituri in oglinda, cazu la pamant plin de sange.
Concluzia: daca ar fi dat din coada prieteneste o singura data, toti cainii din oglinda ar fi raspuns in acelasi fel, si intalnirea lor ar fi fost o sarbatoare.
:)

Cam asa si cu oamenii...
:(

Masmi - protectia naturala

Astazi am pentru voi doua vesti; una rea si una buna. Nu va intreb cu care sa incep pentru ca vreau sa incep cu vestea rea; o sa vedeti si de ce.

O cunostinta de-a mea zilele trecute a fost operata pe col (cauterizare cu laser) deoarece facuse o rana. ghiciti de la ce? de la tampoanele interne. ati ghicit.

Tampoanele obisnuite -cele interne- sunt fabricate din bumbac si raion (vascoza). Asta oficial. Neoficial este faptul ca sunt albite cu clor si contin dioxina. Si ca si cum n-ar fi de-ajuns, nu stiu cate dintre voi ati observat urmatorul aspect: se desira. Desira, e un fel de a zice, ca de fapt fibrele de vascoza se rasfira prin locul unde sunt introduse. Va indrum sa cititi un experiment facut aici unde se vede clar diferenta dintre 2 tampoane din materiale diferite.

Daca cititi ingredientele tampoanelor externe din comert veti vedea ca in afara de bumbac obisnuit (cultivat prin stropire intensiva cu pesticide) mai contin plasticuri, celuloza tratata chimic, polimeri superabsorbanti si tot felul de substante ascunse sub denumirea de parfum.

Poate va intrebati de ce atata gargara pentru niste tampoane ca oricum le folosim o data pe luna. Dar: numarul tampoanelor pe care o femeie le foloseste in timpul vietii ei este in jur de 11400 (poate chiar mai mult); iata de ce este importanta compozitia acestora.
De multe ori noi lasam sanatatea sa mai astepte deoarece zicem ca se poate si asa/ n-avem alte alternative/ nimeni n-a murit din asta/ sau cum debita cineva; pai da', cat vrei sa traiesti?
Da' chiar asa... cat vrem sa traim? si mai ales, cum vrem sa traim? Haideti sa traim sanatos.

Vestea buna este ca exista tampoane netratate cu clor, fara vascoza si fara gramada de chimicale. Ele se numasc Masmi si sunt din bumbac bio.

Sub egida nu "cred pana nu testez", am folosit si eu, si m-am lamurit.
Nu este adevarat ce se spune ca lucrurile naturale sunt mai prejos ca celelalte. Ci dimpotriva. Pentru mine a fost excelent. O sa va spun si de ce.

Tamponul extern. La prima vedere arata obisnuit, cu suprafata fina, alba, insa foarte subtire; fapt care m-a contrariat cand l-am vazut. Chiar ma intrebam cata treaba face. Nici nu m-am asteptat sa tina 3 ore in prima zi. Si totusi a tinut. Si nu numai atat dar am avut surpriza placuta sa constat ca a absorbit foarte bine inclusiv pe aripioare in acea zona laterala unde de obicei se mai produc accidente.
Am uitat sa va spun ca se lipesc foarte bine. Eu sunt o persoana energica, si mai ales ca le-am folosit chiar in timpul cand am fost in spital -asa am patit si cu marsupi- deci m-am deplasat mai mult decat as fi facut-o stand acasa in perioada cu pricina; iar el, tamponul, nu s-a deplasat, ingramadit,... hihihi
Despre cele interne am o parere buna; si ca proprieteti, si ca siguranta, si in plus confortul psihic - deci nu mi-a mai stat gandul la desirarea lor. Unde sa mai pun faptul ca m-a tinut 5 ore; intre timp am uitat de existenta lui, acolo.
Sigur ar merita nota 10. Insa eu raman la parerea mea ca cele interne nu trebuie folosite des ci doar atunci cand situatia o cere.
Bonus: au aplicator si sunt ambalate individual. ceea ce mie mi-a fost de mare folos.
Va mai spun si despre cele de noapte care chiar tin toata noaptea. Au doar forma putin diferita dar nu am simtit disconfort, jena, umezeala nici chiar dimineata. Chiar ma gandeam ca sunt unele femei care au perioade mai abundente si ar fi indicat folosirea unor asemenea tampoane.

Despre tampoanele zilnice iar parere buna, isi fac treaba, nu se ingramadesc, nu migreaza.

Acest articol reprezinta parerea mea proprie si personala si la scrierea lui m-am documentat de aici , si de aici
De cumparat se gasesc in magazinul online AmoreBio
Later edit: am pus si poze si link catre magazin

Concurs BioBunătăţi

Stiti de ce mi-a luat asa de mult timp pana sa incep sa scriu despre concursul acesta? Deoarece mi-a placut tare mult sa dorm la pranz de 3 zile-ncoace si ahh ce bine e; iar al 2lea motiv este ca m-am lasat furata de peisaj incercand sa ma opresc doar la un produs pe care l-as dori din magazinul BioBunatati; Asa ca azi m-am hotarat si va zic si voua.
Puteti castiga o sticluta de ulei de argan Olivo de 100 ml sau un produs la alegere de pe BioBunatati.

Uleiul de argan va fi oferit prin tragere la sorţi iar produsul la alegere va fi câştigat de persoana care va oferi cea mai interesantă alegere şi explicaţie a alegerii. Asa ca, iata alegerea mea.
Prima data m-am oprit la jucarii; ca deh, copiii se vor bucura cel mai tare de cadouri. Mi-as dorii jucaria aceasta: buburuze in echilibru deoarece ii ajuta pe copii sa-si exerseze abilitatile de planificare si gandire (nu ca eu n-as avea nevoie) Este un joc stimulant, de concentrare, perfect pentru feciorul meu care construieste turnulete/casute/poduri din aproape orice: papuceii surioarei lui, cutii, cuburi, carti...
Ca tot veni vorba de construit, m-am gandit si la setul de constructii care stiu sigur ca i-ar place de numa-numa. Ca orice baietel, si baietelul meu umbla prin surubelnitele/sculele tatalui, desface aspiratorul, casetofonul, lanterna, trenuletul... Imi place ca setul de constructie stimuleaza imaginatia, e fabricat din lemn si vopselele sunt netoxice.(Mi-aduc aminte de seara in care ajutata de copil am strans din toata casa piesele de la covorasul puzzle despre care am citit ca e toxic, si le-am pus intr-o punga pe dulap. Nici nu stiti ce privire avea la sfarsit cand a aflat ca nu ne jucam cu ele.)
Deci, concluzia e ca nu m-am hotarat care dintre ele sa-l aleg.
Daa, si mi-ar mai place mie si filtrul pentru apa insa acesta e deja al 3lea; dar sa-mi spuneti voi mie cine nu si-ar dori asa ceva. Ce zi memorabila a fost aceea zi cand, nemultumita ca nu mai e presiune la robinetul din bucatarie, l-am chemat pe al meu sot sa rezolve problema. Cand a desfacut sita aia... era atata pietris adunat acolo, ca nu ma mir ca nu mai curgea apa normal. De atunci am preferat sa aduc apa de baut de la pompa si s-o urc 4 etaje. Nu ca apa de la pompa ar fi cea mai stralucita, dar pentru mine parca e mai safe. asa ca, da, vreau filtrul de apa.
Va multumesc pentru rabdarea cu care ati citit, stiu ca vorbesc mult, de aceea iau o pauza si ma duc sa scot prajitura din cuptor.
Diana iti multumesc ca mi-ai adus aminte. Daca as putea ti-as trimite o portie, hai, doua asa de gust :)
Si nu v-am spus despre uleiul de argan ce bun este. Nu, nu l-am folosit pana acum, dar am citit despre el aici, aici. Si scumpa de Diana pe blogul caruia particip eu la concurs a pus si retete. Da, mi-l doresc.

Joyeux anniversaire, mon amour

et si tu n'existais pas

Joe Dassin


Et si tu n'existais pas, // Dacă tu n-ai exista,
Dis-moi pourquoi j'existerais. // Spune-mi pentru ce sa exist eu.
Pour traîner dans un monde sans toi, // Sa lancezesc intr-o lume fara de tine,
Sans espoir et sans regrets. // Fara sperante si fara regrete.

Et si tu n'existais pas, // Dacă tu n-ai exista,
J'essaierais d'inventer l'amour, // Aş încerca să inventez iubirea,
Comme un peintre qui voit sous ses doigts // Ca un pictor pe ale cărui degete
Naître les couleurs du jour. // Iau nastere culorile zilei
Et qui n'en revient pas.// Si care ramane bauimac.

Et si tu n'existais pas, // Daca tu n-ai exista,
Dis-moi pour qui j'existerais. // Spune-mi pentru ce sa exist eu.
Des passantes endormies dans mes bras // Umbre trecătoare în bratele mele
Que je n'aimerais jamais. // Pe care nu le voi iubi vreodata.
Et si tu n'existais pas, // Daca tu n-ai exista,
Je ne serais qu'un point de plus // eu nu as fi decat un punct in plus
Dans ce monde qui vient et qui va, // In vanzoleala acestei lumi
Je me sentirais perdu, // M-as simti pierdut,
J'aurais besoin de toi. // Si as avea nevoie de tine.


Et si tu n'existais pas, // Daca tu n-ai exista,
Dis-moi comment j'existerais. // Spune-mi pentru ce sa exist eu.
Je pourrais faire semblant d'ętre moi, // M-as putea preface ca exist,
Mais je ne serais pas vrai. // Dar nu as fi aievea.

Et si tu n'existais pas, // Daca tu n-ai fi existat,
Je crois que je l'aurais trouvé, // Cred ca as fi descoperit
Le secret de la vie, le pourquoi, // Secretul vietii, ratiunea ei,
Simplement pour te créer // Doar pentru a te creea
Et pour te regarder. // Si pentru a te privi.

Paine impletita in 4

Aceasta paine am indraznit s-o fac de data asta fara ou, si doar cu faina alba.
Nu e greu de impletit in 4 o sa vedeti
Ingrediente:
~500 gr faina alba
~250 ml apa calda
~25 gr drojdie
~1 lingura sare
~1 lingurita zahar
Am dizolvat drojdia proaspata si zaharul intr-un pahar cu apa, pe urma am turnat in mijlocul gramezii de faina. Am inceput sa framant turnand cate putin din restul de apa, punand si sarea. Aluatul era elastic sil-am lasat la crescut o jumatate de ora. pe urma am trecut la impletit in felul urmator. Se fac 4 suluri prinse la un capat. De la stanga la dreapta, sulul 1 se trece peste al 2lea

Al 3lea peste al 2lea ca in imagine

Al 3lea peste al 4lea. In sfarsit i-a vanit radul si sulului 4 sa-si schimbe locul

Si acum din nou primul peste al 2lea

Al 3 lea peste al 2lea

Al 3lea peste al 4lea

Si tot asa, pana painea arata asa.

Am mutat-o in tava de cuptor si am mai lasat-o la crescut jumatate de ora, apoi am uns-o cu ou batut cu lapte si am presarat susan.
La cuptor a stat vreo 25 de min si de buna ce era am mancat jumatate din ea calda. Stiu ca nu e recomandat, dar...

Daca vi se pare ca n-am fost explicita va pun aici si un video dupa care sa va luati.

Orient Automatic Watch Giveaway

Swa-Rai Fashion & Lifestyle is giving away watch worth $135 from Orient Automatic Watch.

click here to join!

John Hardy: Școala mea verde de vis

O alta viziune despre scoala si educatie. As vrea sa imi spuneti parerea voastra despre acest concept.
Are subtitrare in limba romana. Vizionare placuta.

2 ani de manie.ro – Concurs aniversar

Cu catva timp in urma am cunoscut-o pe proprietara blogului manie.ro.
Cum am cunoscut-o? Pai am intrat la ea pe blog. nu din greseala, chiar cautam pe internet pareri despre produsele Alverde si ea incercase un balsam din aceasta gama. Asa ca, din una in alta am inceput sa citesc si alte cele. Gabriela are un stil de a scrie diferit de al meu, e indrazneata si curioasa si ce nu puteti sa nu remarcati, este si ea o vorbareata de numa-numa :)
Blogul ei tocmai a implinit 2 ani asa ca ea organizeaza un concurs aniversar.
Premiile -3 la numar- constau in farduri minerale făcute chiar de ea. Pentru mai multe detalii intrati aici
Va mai recomand o sectiune speciala de pe blogul ei "Se pot face şi acasă" unde gasiti tot felul de idei utile. Mie mi-a placut ca nu-i calica, ci impartaseste cu inima larga sfaturi despre cum sa ne facem singure fardurile de pleoape. Asta daca avem timp, rabdare, bani si ...etc... etc ;)

Alaptarea in spital

Pentru ca penultima oara cand am fost internata cu copila in spital am avut parte de momente inedite cum n-am mai intalnit in alte dati si pentru ca luna asta Roxana ne-a provocat la o anumita tema, o sa va povestesc pataniile mele in spital legate de alaptare:

La penultima mea internare lucrurile au stat astfel:
Pe cand ni se facea foaia de internare cu toate intrebarile de rigoare i-am spus doctoritei ca alaptez. si m-a intrebat daca la program. I-am spus ca nu. La cerere.

Si-a ridicat ochelarii de pe nas si a pus pixul pe masa.
- Ce-i aia la cerere?

- Adica cand vrea ea. Cand i-e foame ei.

- De unde sti cand i-e foame ei?

- Imi dau seama dupa cum plange.

- Si cum plange cand i-e foame? Nu-mi venea sa cred ce intrebari imi pune
- Deci copilul asta nu are un program... Nu-i bine. Trebuie sa-i faci un program.

- Ba da, eu cred ca e bine. i-am zis incercand sa-mi gasesc cuvintele

- Aici va avea program la 3 ore.

- Dar eu nu vreau sa-i fac program. nici ea nu vrea.
Nu pot sa va spun ce duel de priviri era intre noi. De fapt nu cred ca descrie cuvantul "duel" faptul ca ea ma ataca iar eu ma aparam.

- Ce altceva ii mai dati inafara de san?

- Nu-i mai dau nimic. Am incercat cu banana si cu mar si a mancat doar de cateva ori dar pe urma n-a mai vrut deloc.

-Cum sa nu mai vrea?

- Pai nu mai vrea... intoarce capul.. e nemultumita.

- Pai daca stie ca-i dai san, normal ca nu mai vrea banana. Nici nu mai stiam ce sa-i raspund. Ma simteam asa de mica. Mi-am strans copilul mai tare in brate.

I-a sunat telefonul si a iesit. Pe moment, cand am vazut scaunul ala gol am crezut ca sunt intr-un vis/ sau tocmai m-am trezit dintr-un vis. Cumva nu credeam ca interogatoriul asta a fost real. Atunci de ce eram asa tulburata..?
Cand s-a deschis usa si a intrat cu inca o doctorita dupa ea, a inceput din nou sa-mi bata inima tare. Spre usurarea mea nu mi s-au mai pus intrebari si am fost condusa la salon. Aveam impresia ca sunt intr-un film (un film prost desigur) si nu mie trebuia sa mi se intample asta.

Cand am vazut patutul unde am fost cazate imi venea sa rad.

M-am pus pe un scaun si o alaptam pe zana mea cand au aparut doua doctorite rezidente care erau de acord cu alptarea la cerere si mi-au vorbit frumos. Imi era un somn de de-abia asteptam sa plece toti doctorii sa pot adormi si eu. Dar, cum nu toate dorintele se implinesc, s-a deschis usa si si-a facut aparitia un doctor zambitor care mi-a luat alt interviu :)
Cand am ajuns la intrebarile despre alaptat...
- Alaptati exclusiv? Pai cum se poate asa ceva? Eu am crezut ca glumeste
- Pai trebuia pana acuma sa pape urmatoarele alimente.. etc... etc... etc...

- Nu-i plac. i-am zis

- Ehh, nu-i plac. Pai daca-i dati cu tzatza pe la nas, normal ca nu-i plac. ma uitam la el nedumerita

I-am raspuns ca o s-o alaptez atata timp cat va vrea ea.
A ras. Ceea ce m-a bagat in ceata. Ce atiytudine o mai fi si asta? Vorbeste serios? Glumeste? A pus capac cu urmatoarea fraza:

- Asa-s mamicile. Vor sa-i tina pe copii la san numai pentru ele.

In continuare mi-a pus alte intrebari despre simptome si alte-cele, senin si serios dar eu tot ma simteam ca in zona crepusculara. vroiam sa revin la realitate. de fapt vroiam o anume realitate. cand colo, asta era realitatea. Eram deja in ea. Oameni diferiti cu convingeri diferite. Fiecare cu credintele si influentele lui. Eram intr-o ceata de ciudati. sau eu eram ciudata...

Dar, cireasa de pe tort a urmat dupa 3 zile cand la vizita de dimineata au intrat mai mult de 10 doctori in salon.(i-a numarat colega mea)
Doctorul meu prezenta cazul nostru si cand se ajunge la faza cu alaptarea si spune ca mama ( adica eu) alapteaza exclusiv, unul din ceilalti doctori incepe sa ma felicite.
- Bravo mamico! Foarte bine. sa-i dai sa suga cat mai mult.
La care doctorul cu pricina:
- Pai sa nu-i mai dea, ca o sa-i dam noi de aici lapte praf special, ca bebele a facut diaree. Si-asa e timpul sa-i dea si alimente solide.

- Ba nu! sa continue sa alapteze!

Deci, daca pana atunci eram ca un actor prins intr-un rol ciudat, acuma devenisem spectator la o disputa intre niste doctori, care ma fascina. Ce mai spectacol. Nici unu nu se lasa mai prejos cu argumentele; vorbeau unul peste altul, fluturau din maini, ceilalti se uitau tacuti. Mie nu-mi venea sa cred la ce asist.
Dupa un timp, au iesit afara cu tot alaiul dupa ei, continuandu-si discutia, eu ramanand amuzata si hotarata sa alaptez in continuare indiferent ce zic altii.

Si asa am si facut. Desi copila mea avea scaune apoase, am alaptat-o in continuare iar laptele ala care-l primea nu-l vroia cu nici un chip. Pai da' ce, copila mea era prostuta? De-abia am reusit sa-i dau orez cu lingurita.

Si uite-asa aventurile mele in spital s-au terminat deoarece fata mea s-a facut bine la burtica si fara sa intrerup alaptatul si fara renumitul lapte praf.

Am alaptat-o ori de cate ori a fost nevoie. Pentru ea, asta a insemnat dragoste, calmare, siguranta, afectivitate, grija, confort, medicament.
Si pentru mine a insemnat la fel.

Oricum, am ramas cu amintiri de neuitat din internarile in spital, fiecare avand insemnatatea ei.

Inca o data se adevereste faptul ca alaptarea este privita diferit chiar de catre medicii aceluiasi spital, chiar si de catre medicii aceleiasi echipe.

Eu va doresc sa alptati cat mai mult, sa va purtati copiii aproape, si sa fiti curajoase mamicilor.