marți, 2 aprilie 2013

Ce as fi vrut eu sa invat la scoala



Mi-as fi dorit foarte mult ca in loc de integrale,sa fi invatat ca fiecare om este responsabil pentru propriile alegeri. As fi vrut ca notele de la purtare sa fi fost puse nu in functie de cat ma supuneam regulilor, ci dupa cat de frumos am stiut sa accept, sa dau si sa las. La fel de important ca A,B,C-ul ar fi fost lectia de incredere in sine sau lectia de cum sa gandesti pozitiv. Dupa ora de religie as fi vrut sa aflu cum se joaca universul de-a v-ati ascunselea cu noi si cum sa-l gasim pe Dumnezeu atunci cand l-am pierdut.
As fi vrut sa invat,de mica, faptul ca frica nu ajuta cu nimic; ca a-mi face griji este  o modalitate de a-mi opri creierul sa se ocupe de chestiuni mai importante; ca foarte putine lucruri din viata noastra sunt dezastre cu adevarat. In loc de orele de dictare, cred ca mi-ar fi prins bine cateva lectii de cum sa ma ascult pe mine.

Apoi la muzica, sa cercetez mai departe sunetele inimii ale respiratiei si ale gandurilor. Inainte de prima lege a termodinamicii, ar fi fost frumos sa imi fi spus cineva ca cea mai importanta lege a vietii este ca nu te poti lupta impotriva a ceea ce nu poti schimba, iar oamenii pe care ii iubesc fac parte din categoria asta.
In loc de sentimentul erotic din poezia lui Eminescu, m-ar fi interesat sa stiu ca atunci cand dau iubire, primesc la randul meu iubire, dar nu ca un troc, ci ca o revarsare neconditionata; apoi, in loc de comentarii, sa fi facut cateva exercitii practice de iubit cei mai nesuferiti oameni din lume, incepand cu profa de romana. Iar la minunatul obiect de Psihologie, studiat degeaba un an intreg, ar fi fost suficient o singura schema pe tabla, legata de diferenta dintre nevoie si dragoste.

La dirigentie, ar fi fost frumos sa fi vorbit despre secretele si fricile noastre, doar pentru a descoperi ca nu toata lumea gandeste la fel si nu suntem deloc singuri. Iar in pauza, mi-ar fi placut sa se inventeze o pauza de gandit, in care sa-mi fi lasat creierul in pupitru ca pe o carte si sa-mi fi petrecut tot timpul bucurandu-ma ca "nu gandesc, dar totusi exist". Si mai presus de orice, as fi vrut ca din clasa intai, sa mi se explice clar ca notele pe care le iau nu conteaza, coronita nu conteaza, restantele nu conteaza, diploma nu conteaza, olimpiadele nu conteaza, ci singurul lucru care conteaza va fi, pana la urma, DRAGOSTEA.
Ar fi fost foarte bine sa ne fi invatat sa invatam mai putin si sa iubim mai mult.
E singurul lucru la care merita sa iei coronita.
(Apostolat in Tara Fagarasului - 2010)

~ ~ ~ ~ ~
 
Textul nu imi apartine, e gasit prin mail-uri, insa dupa cateva cercetari pe google l-am descoperit ca fiind originar din acest loc. L-am copiat aici pentru ca mi se potriveste asa de mult de parca eu l-as fi scris. Eu nu mai pot da timpul inapoi insa ma gandesc la copiii mei si la sansele care le au ei intr-o scoala care se declara tot mai democratica.

Si pentru ca zilele acestea mi-au iesit in fata cateva articole tot despre scoala, vi le recomand ca si lectura obligatorie :)
Cu mentiunea ca eu cred ca parintii ar trebui sa isi asume in primul rand rolul de a isi educa copiii, si nu scoala
~de ce ar trebui sa invatam la scoala sah 
~lucruri pe care nu le inveti la scoala
~povestea copiilor care participa la multe concursuri scolare
~disciplina este problema nu solutia 

Voi ce v-ati fi dorit sa invatati la scoala diferit de experientele avute?
Sau ce v-ati dori sa fie diferit la scoala copiilor vostri?

12 comentarii:

  1. Ce multe trebuie spuse aici!Mi-ar fi placut ca a numite ore sa fie ore in sine nu niste ore plictisitoare in care era doar pierdere de vreme(am ajuns ca acum cateva zile sa inteleg totusi un pic mai in adanc ce e si cu genetica asta-la scoala profa era mai preocupata de note decat de ceea ce ar fi trebuit sa invatam noi)....La psihologie am avut mare noroc,profa buna si experiente minunate,puteam vorbi cu ea despre orice si la fel si dirigentie(aceeasi profa).In clasele primare as fi preferat si eu altceva in loc de caligrafie in care se nota si pata de cerneala care curgea din cauza mainilor mici si neexperimentate obligate sa foloseasca stiloul...un instrument destul de complicat.SI de comentarii nici nu mai stiu cum sa formulez.Niste pagini pline cu ideile tuturor criticilor , numa cu ideile proprii nu; si faza cea mai rea .... trebuia sa le si inveti cuvant cu cuvant.....naaaaaaaspa!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O daaaa. mi-aduc aminte comentariile cu pricina... :( lungi,,, nesfarsite,,, prea complicate.
      cand citeam ma gandeam la autor daca a fost fericit cand a scris .. :)
      cred ca rolul dirigintelui e foarte important ptr elevi. si ptr parinti de asemenea.
      eu in fiecare clasa (1-8) am avut alta diriginta si alti profesori deci...

      Las' ca ai nostri copii au alte sanse acum, Adela.
      (eu nu am mai vazut un stilou de foarte multi ani... )

      Ștergere
  2. E frumos si din pacate pentru multe persoane adevarat... Cind eram mica nu am constientizat lipsurile scolii; acum insa, vazindu-le si auzindu-le din nenumarate locuri, incerc sa schimb lucrurile pentru copiii mei. Educatia de acasa e un prim aspect, al doilea e implicarea in activitatile de la scoala. Daca te implici si le ajuti pe invatatoare/ educatoare/ profesoare, toti copiii au de cistigat, inclusiv copiii tai. Nu e simplu, dar e minunat sa ii vezi pe copii dorindu-si sa mearga la scoala si simtindu-se bine impreuna cu colegii lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate Alexandra. Educatia de acasa e cel mai important lucru in procesul asta. Altfel cade toata responsabilitatea pe umerii cadrului didactic, care face jaloane printre asteptarile copiilor- asteptarile curriculei si ale parintilor.
      Am observat ca se pune tot mai mare accent pe implicarea parintilor, ceea ce e bine, insa tot dinauntru privind, si motivele ptr care parintii nu se implica sunt determinate tot de asteptarile societatii.
      -programul prelungit, lipsa familiei extinse care ar putea sa ajute la gestionarea situatiilor - am ajuns, asa cum spunea un parinte de la grupa mea, sa fim niste insule, ne-am izolat luandu-ne rolul de a fi singurii responsabili de copiii nostri si cand avem nevoie de ajutor nici macar nu il acceptam. apoi ne plangem ca suntem prea obositi, solicitati si terminati, si cautam cu disperare un vinovat pe care sa il scoatem in fata, ca viata nu merge bine :(
      tot dinauntru privind, copiii care au parinti ce se implica in activitatile scolare si extrascolare vin mai cu drag la scoala, se simt mai increzatori.

      Ștergere
  3. Cat de frumos! Eu sunt invatatoare si asta incerc zi de zi cu elevii mei, dar e foarte greu! Acasa li se spune ca doar notele conteaza, iar cand vrei sa ii inveti despre viata, pur si simplu, nu prea reusesti... Exact cum spuneai, pana la scoala, cei mai importanti educatori sunt parintii...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ana, cunosc ce spui. Imi dau seama ca in clasele primare e si mai accentuat acest aspect decat la gradinita :(
      Din pacate, sau din fericire , copiii ii iau modele pe parinti. Chiar daca majoritatea timpului nu il petrec cu ei, parintii lor au cea mai mare influenta.
      Eu as fi vrut sa am in scoala un invatator sau un profesor care sa intreaca influenta din familie dar n-a fost asa... :(

      Ma gandesc ca acum, faptul ca cunosc atatea lucruri despre copii, viata, psihologie, etc, este doar ptr a folosi spre binele celor din jur. primii influentati fiind copiii mei.
      bineinteles, si ptr vindecarea propriei vieti, insa asa cu bataie lunga, clar e ptr a influenta vietile celor cu care intru in contact.

      Ștergere
  4. Cat de bine mi se potriveste si mie textul acesta (dar integralele mi-au placut :D)...
    Legat de scoala si gradinita... un mare offff, sunt asa de dezamagita de ceea ce se petrece la gradinita incat am hotarat sa nu o mai duc :( cel putin anul acesta...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Melly, ce sa zic, esti curajoasa. Eu pana nu am lucrat la o gradinita nu stiam exact cum sta treaba. cand am incercat sa schimb cate ceva mi s-au pus limite.. :(
      Asta este. e bine ca poti/ti-ai asumat responsabilitatea sa o educi tu.
      Gradinitele asa cum le visam noi, sunt rare. si scumpe :)

      Ștergere
  5. Este undeva, un proiect de lege, ceva - care recomanda includerea sahului ca materie in scoli. Cei de la Federatie au incercat asta, din cate stiu eu. Nu stiu in ce stadiu s-a ajuns (daca), dar intentia a existat. Cel mare al meu joaca sah, si il ajuta enorm pt concentrare etc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh. super. ideea e excelenta.
      Iar copilul tau ma gendesc ca are un profesor bun la sah! Sa ghicesc..? tati? sau tu , mami? nu m-as mira, desi stiu ca mamicile sunt axate mai mult pe activitati cu final .. vizibil :)

      Ștergere
  6. Copiii invata foarte repede.Trebuie doar sa aiba in preajma persoane care au darul acela de a-i influenta.Sa li se spuna povesti, sa fie tratati cu respect (nu cu superioritate), sa li se asculte cuvintele.Tare as vrea sa mai fiu educatoare acasa, la Hadareni-ul meu!A fost o perioada in care credeam ca toata dragostea pe care o am am daruit-o acelor copii.Dupa ce am devenit mama mi-am dat seama cat de mult mai aveam insa de daruit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Ce frumos ai spus! :* Ai dreptatate 100%

      Adela, se pare ca noi suntem niste izvoare adanci de dragoste.
      e si spre binele celor din jur dar si al nostru :*

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...